Ie o perioadă în care iar nam bani pân buzunare. La mine vine des perioade dastea, nu ştiu io cum o fi la voi, văz
că unii are, unii nare, alţii să agită, alţii aşteaptă să pice din cer, unii primeşte moşteniri şi le toacă, unii joacă la pocher şi are noroc dă fuluri, careuri şi chinte roiale, alţii la pariuri cu câini de aleargă după iepuri falşi, mârţoage injectate şi fotbal cu aranjamente. Pă mine mă oboseşte toate cotele alea dă la pariuri, deşi e case mai multe decât farmaciili sau băncili, era mai simplu pă vremuri, la cotele apelor dunării, că citea una la radio şi nu înţelegeam nimic, da îmi plăcea cum pronunţă.
Bun. Nam fost bun la cifre. Mia fost frică dă ele tot timpul, mai ales că e şi multe, iar unele să lungeşte şi are virgule, e jale. Nu mai zic dă ecuaţii, pi er pătrat, integrale dalea dă ţi să spală creierul şi uiţi cum tea numit când teai născut. Deci e greu cu pariurile, pui şi io un meci că bate gazdele şi bate oaspeţii. Şi invers. Sau joc la goluri, că dă mai multe şi ei dă mai puţine, ca fost la club şi la dansatoare cu o noapte înainte dă meci, nu mai are chef să bage băşica în aţe, lea căzut coctailurili în başcheţi. Numi iese, mă las. Să spune că ai noroc în amor. Aştept.
Rămâne esenţialu. Nam bani. Îmi trebe o pornire, cumva, altfel tre să renunţ şi la ţuică. Dacă eram pasăre treceam graniţile fără paşaport şi zburam de colo colo, găseam io ceva dă ciugulit. Da nu sunt. Măcar udi udpecăr să fi fost. Măcar hecăl. Sau jecăl.
Apropo, am citit. Că dă citit nu mă las. Mai bine citit şi fără bani decât cu bani şi fraer. Deşi crez că aş putea să fiu contrazis – că când ai bani nu mai zice niminea că eşti fraer. Paradocsuri. Da fiecare cu părerea lui. Deci am citit că avem noi o nouă pasăre pă glia străbună. Cică e muscar semigulerat (copipeist), habar naveam, mam şi închinat când am citit, io auzisem dă berea cu guler şi dă guleru dă vulpe, dă pasărea asta nu aveam habar. Da ce nume are, zău, mear fi ruşine să zbor cu numele ăsta. Aşa că dacă aş fi pasăre naş vrea să fiu muscar, oricât ar avea el pene şi fulgi şi suflet curat. Acu fiţi bucuroşi că vam informat, altfel nu ştiaţi că avem o pasăre în plus la statistici. Că griji avem destule. Paserile e mişto, cu sau fără guler, ele cântă ca ciocârliile sau face cucu ca cucu sau mai ştiu io cum face ele când să îndrăgosteşte la prima fâlfâire sau cade cloşti dă bete ce sunt. Pă ouă.
Am mai cetit despre o vitamină. Nare treabă cu secsu, deci nu vă luaţi viteză. E o vitamină care e făcută ca să nu te mai pişte ţânţarii. Ţânţarii e naşpa, aduce şi boli, e mici, răi şi nici nui vezi. Face doar bâz şi te enervează. Şi suge. Nu mă înţeapă ei pă mine, că e bună şi vitamina ţuicomicină, da vă zic vouă care vă pişcă şi vă suge. E vorba dă B1, aşa să scrie. Am crezut că face ăştia mişto dă mine, că a dat şpăgi ca să facă reclamă la B1 ăia cu televiziunea fără reiting. Nu e la caterincă. E chiar vitamină, să mor io, şi să ia dân varză, dân brocoli care habar nam io cum e la gust, dân fasole şi ceapă verde. Deci să haliţi dastea la fiecare masă. Nu zice nimic dă carne.
Nui bai, vam zis că nam bani dă carne. La mine pă primu loc e ţuica. Şi totuşi, mă gândesc la pasărea aia cu semiguler, la muscaru ăla, ceo căuta el paci pe la noi, că e jale şi în straturile de la atmosferă, crez că la gonit cineva dân cuib, so fi luat muscăriţa lui cu altu şi iel a rămas pă drumuri. Şi mai crez că vitamina B1 nu merge la paseri dastea. Da nici ţânţaru anofel nu le pişcă, că ele are fulgi. Şi io am, la pungă, dă porumb, mai ronţăi ca să uit dă foame.
Vă pupă Ainştain! Nu vă pişcă.
♣ Cristian Lisandru
Cristian Lisandru 
Eu am fugit toată viața de Ainștain ăsta și de rudele lui. Mi se părea prea greu de cap (de capul meu), dar văd că e un tip de treabă și vorbește pe înțelesul poporului. Bravo lui! Dar aici a dat-o bară. Cred că e nu e vorba de muscaru semigulerat ci de muscalu’ gulerat de-a binelea; a mai încurcat și erele și arealul. Dar, nu-i nimic, rămân fană declarată numitului Ainștain și, vorba Potecilor, nu mi-oi face eu tricou cu numele lui dar un semn de carte tot îmi fac! 🙂
(Scuze că nu m-am exprimat în limba lui dar e inimitabil, plus că n-am terminat cursul de ainștainologie la care particip, de puțină vreme, cu mult entuziasm!) 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io mă bucur monstruos (am scris pă corectelea?) când văz că nu fuge lumea dă mine, boşchetarii mei zice că îmi face statuie dân cutii dă bere. E invidioşi. Vorbele zboară, rămâne oamenii. ☺ Dacă să face reclamații să să facă la savanții de unde am făcut io copipeist. ☺ Da arealu ăla însemnează şi cârcima? Poci pentru ca să spui că beau în arealu meu? Zău că tot timpu mă apgradez.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai ales cârciuma, musa-i votca. :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vodcă să fie, asta e tot apgradare, daia matolistică. 🙂 Merge cu suc dă portocale, nici nu afli când te ia flama. 🙂 Deşi io mai drincănesc cu suc dă tomate, bladi meri daia. Şi cu piper.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io iau țuica vărsată dă pă la vro două casă, care știu că le face bune, cu mai multe prune dăcât alte poame. Berea mere numa pă post de stingător păntru stomac și atenuator dă mahmureală.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ie bine să ai surse dastea, că altfel nu şti niciodată ce dai pe gât. Io, la mahmureală, dau tot cu ţuică – şi mă minunez că mai trăiesc. Da mai merge şi berea, rece să fie şi multă! 🙂 Şi dacă să poate să fie gratis, fac un apel io către producătorii dă bericioaice.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite ca eu nu facusem copipeist o poza cu muscar semigulerat in slide-ul din ‘ Oameni si pasari’!
Ce ar fi zis Ainstain oare ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E bună orice zburătoare la casa lu omu, mai ales dacă ajută la omletă. Că io am o plăcere – ouălele. Deci dacă face ouălele pentru omletă dă orice oră merge şi cu copipeist. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rămâne esenţialul: eu tot îmi fac tricou cu Ainştain. Dacă mă supăr, îl fac cu miros de ţuică 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Tre să fie cu parfum dă țuică, neapăratelea, că cu parfum dă fomeie sa făcut şi film. ☺ Şi să fie cu rupturi pă el, ca să semene cu realitatea dân capu meu. ☺
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pentru Ainşain… orice 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io sunt onorat, iar dă onorat ce sunt mă şi clatin. Da mă țin dă garduri. E mai greu când tentorci dă la țuici. Când te duci parcă zbori. Ca muscaru. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Praleo, masteptam sa zici emcepatrat, nu pier patrat. Sau nu iesti Ainstain?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma aburit țuicili, nici nu mai ştiu să țin creta ntre deşte… ☺
ApreciazăApreciază
Gura lu Ainştain e cea mai tare dupe net. I so fi trăgând dă la ţuică, că prea îi place şi d-aci să fie lipsa asta dă pân buzunare, chiar dacă poate nu e cine ştie ce adăvăr aci, că şi la mine sa permanetizat un vânt pân ele şi nu cunosc îndaproape gustul şi costul ţuicii. La mine să fie dă la costu verzii şi al brocoliului. Că e verde şi astea verzi coastă muuuult.
Şi cum ziceam , că mă luai cu vorba….e ea cea mai tare findcă aşa fără bani, tot mai ceteşte una şi alta şi ne mai pune şi pă noi în temă cu ştinţa. Că aci la sat ea răzbate greu (ştinţa). Şi vitamina. Că pasărea aia o fi pân zarzării dă la drum, da cin să uită-n ei?! Da acu poate-poate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io sunt foarte anşante (mă mai dau şi la frenci, din când în când, ca să să oftice boşchetarii mei) fiindcă vorbiţi pă limba mea, mai ales că văz că nici naveţi bani, la fel ca mine. Deci suntem oameni normali, nu ne rupem în figuri. Da ştinţa rămâne prima ntâi, tre să fim la curent cu ea, ce numi place mie e că brocoli ăla e scump, credeam că poa săl ia toţi. O fi dă la vitamina deo conţine, altfel numi esplic. Io credeam că e scumpă vaca aia din arhentina, iar am luat plasă. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce să ne mai rupem în figuri că neau rupt altii dă mult, da-m rămas doar cu vânturili pân buzunare…Acu noi poate decât să rămânem anşante câ vaca aia străineză nu e mai grasă dâcât varza(brocoli ori conopida) noastră. Aci e miza…Şi-n stinţă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi io sunt pă aceaşi lungime dă undă. Şi nici numi place vaca aia străineză. Acu mai mult cu ştevia, da să duce şiasta.
ApreciazăApreciază
Nu-i bai. Esista zarzara si va fi cu dublu rol: fruct si o tuica aromata. Ceva ce place mult la gura lu Ainstain Stie el ce-i asta tuica de zarzara? Sau doar despre ochii lui Dobrin? Se zicea odata asa prin extensie (de ciuda si necaz) ca este facuta din „prunii combinatului” Intelege Ainstain ce spun?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tre să mă docomentez ca să nu spui prostii. 🙂 Oricum, dacă e zarzări şi prune atunci sunt ca un zeu. E drept că beat mereu. 🙂 Şi vărs o picătură pentru Dobrin, căi fenta pă toţi. Printre prunii combinatului. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se ştie că în oraşul lui Dobrin era un combinat petrochimic. Acolo, evident printre altele, se obţinea şi alcolul metilic (mitilic pe scurt şi pe româneşte)(care nu-i totuna cu cel etilic, precizare inutilă cred de altfel). Se făcea din el, din mitilic, sustras(furat pe scurt şi pe româneşte) o ţuică…mortalâ. La propriu (uneori), fiindcă mulţi chiar au murit ocupându-se cu aşa…băute. De aici denumirea de „tuică din prunii combinatului”, care sigur nu era totuna cu faimoasa ţuică de …ochii lui Dobrin, dar era la fel de cunoscută.
Dar oamenii care ştiu a bea, aşa ca Ainştan, nu s-ar fi băgat pe aşa consum. Totuşi zic că nu sunt mulţi cei care să nu vor fi încercat, se ştie cum curiozitatea dă ghes cetăţeanului turmentat şi cum că dacă -i ieftin e de bine, numa mult să fie..
Dobrin merită multe picături, a fentat frumos pe mulţi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E unii orbi dă la dastea, cocârțuri, pufoaice, mitilicuri amăgitoare dân punt dă vedere bahic. Bine, e orbi dacă nu moare cu zile, atuncea nu mai vede decât pe ăla cu luntrea carei trece pe morți peste cutia cu sticsuri. Că iar cetesc ceva. Încă nam înțeles ce marcă dă stics iera, da nu mă las. ☺ Să fie cu sare, orşcât.
ApreciazăApreciază
Iera bine si cu mac căi acu în floare şi avea şi iel proprităţi.
…Tot văzând aci cum tuicili şi cetitu fac aşa combinaţie dă mortală, mam gândit io aşa în capu ăsta d-ăl am, că musai să mă iau şi io dă d-astea. Da acu că n-am bani dă dat(sa duse pă varză, că iera mai nemerit pă vaca aia nobilă şi tratată cu răsfăţ, şchimbam măcar coloarea dacă nu cumva ajungeam săm placă şi muzica clasică) o să aştept pân la moşii dă oale să capăt o bâlcă (ulcică) în care să amestec şi io astea două –ţuica şi fro 3-4 rânduri dântro carte şi dân iele o ieşi ceva(că mis pare că şi ielele joacă în perioada aia).Da , şi cum spusei să-mi ţână şi mie cineva pumnii, că vreau să mă fac şi io dăşteaptăn capu mieu, şi dacă nici aşa no mergea, trebe dăcât şi degrabă să mă las păgubaşă. Da io sper mult…(măcar săn-văţ să tac)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io nu știu palea cu țânțaru, că și io le mai trag cu o berică. Și nici de pasărea aia cu guler nam aflat decât acuma. Oare o mânca muște dei zice așa? Poate maș da și io la muște, că nu costă nimica, nu ca carnea de mă costă cât nu face. Și miemi place să citesc, dar de pasărea asta nam dat până acum. Tre’ să citesc mai mult, că altfel nu să poate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci ceteşti şi ţuică, asta e declaraţie pă propria răspundere, eşti deal meu. Mia zis unu nu mai zice Ainştaine dă ţuică, zice lumea că eşti beţiv, te faci dă râs. Da de ce săţi fie ruşine că mai bei? La ocazii. Şi fiecare zi e o ocazie for mi, viaţa e scurtă ca drumu pân la cârcimă. Picioarele merge singure acolo. Acu umblu cu capu în copaci ca să văz muscaru… 🙂 Tot respectu lu Ainştain pentru matale şi pentru savanţi. Acu plec, că tre să iau ceva la bord. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nam io treabă cu savanții, că ei nare palea cu berea sau țuica, ei le are palea cu știința. Noi mai cetim, ba o bere, ba o țuicâ, iar unii cetește și câte un vinișor, dacă are bani. Că vinul ie scump tare, ca să te faci. Io mă fac mai bine cu bere, că ie mai ieftin.
Da tare aș mai bea o țuică, daia adevărată, de ochii lui Dobrin. da astai doar pentru cine mai ține minte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vai dă ochii lui, io cunosc sortimentu, că lam dat gata dă multe ori şi aveam o cădere de numi venea ca să crez. Mă subscriu şi io la bere, vinu îl mai iau vărsat, uneori, am o sursă dă buturugă. Sau aşa să zice, că nu sunt io acolo când îl punen butoaie. Parcă poci să mai ai încredere în vorbe. Nu poci.
ApreciazăApreciat de 1 persoană