Suntem tâmpiţi pentru că suntem permisivi. Pentru că avem încredere. Pentru că dorim să fim citiţi, înţeleşi, aplaudaţi. De-abia aşteptăm cititori şi comentatori noi, ajungem mai repede la orgasmul intelectual, acela care ne face să transpirăm şi să credem că suntem unici.
În ultima vreme, blogosfera asta – despre care unii spun că e mocirlă, alţii că ar fi o ghenă de gunoi; mă şi întreb ce dracu` caută pe aici dacă au astfel de păreri?! – primeşte sânge proaspăt prin nickname-uri.
Am şi eu vreo şapte-opt ani prin blogosferă. Semnez cu nume şi prenume, fără a mă supăra pe oameni corecţi care au ales să-şi prezinte ideile sub protecţia anonimatului. I-am privit circumspect, într-o primă fază, i-am citit, ne-am citit, ne-am comentat, ne-am descifrat – sau cel puţin am încercat. Încetul cu încetul, zi după zi, postare după postare, am realizat că, din diferite motive personale, unii oameni/bloggeri aleg să nu îşi declare identitatea. Dar nu sunt nişte labagii cu ifose – aşa cum se întâmplă mai nou.
Vine câte un aiurit din ăsta şi cădem pe spate, se lipeşte de blog ca râia şi îi dăm imediat follow ca şi cum de-abia aşteptam asta. Ne ducem şi comentăm. Suntem luaţi de sus, adică fraierilor, lasă că v-o trag eu, poate că mă şi ştiţi dar vreau să mă joc cu voi, mi s-a făcut de leapşa anonimului. Nickname-ul e fericit în obsesia lui purulentă. În putoarea lui pe care noi acceptăm să o mirosim. Începe să umble brambura printre bloguri, devine – de regulă – filozoful de serviciu, pozează în interesantul neamului, preia citate pe care le interpretează, citeşte două-trei paragrafe şi aplică metoda „uite despre ce vorbesc, uite ce interesant sunt”. Dă sfaturi, se ia de lume, să ia de propria neputinţă, face şi versuri, cântă pe limba sa. Uită de IP, vine şi te înjură cu altă identitate – adrese de mail, alt nickname etc. Ca musca-n curu` calului, n-are rost să facem pe delicaţii cu astfel de specimene. Te uiţi, citeşti, te cruceşti… Pe urmă dispare – după ce intervine frigiditatea, nu poţi rezista la nesfârşit fiind bolnav irecuperabil. O fi masturbarea publică bună, dar nu merge á la long.
De ce dispare nefericitul/nefericita? Sau de ce reapare respectivul/respectiva sub altă identitate? Fiindcă aceşti frustraţi fără nume nu acceptă să se masturbeze în privat. Ei/ele doresc numai masturbarea publică. Aşa ejaculează. În public. Or fi avut probleme în familie. Nu i-au iubit mamele sau i-au iubit prea mult. Sunt nişte impotenţi mintal care au descoperit că online-ul şi anonimatul le oferă soluţia ideală pentru a fi şi ei fericiţi. Nişte amărâţi.
Iar noi suntem nişte fraieri (ar trebui să ne confecţionăm şi diplome) fiindcă dăm năvală şi le cântăm în strună fără a ne întreba cine sunt, ce vor, ce-i mână pe ei/ele în luptă etc. Suntem de o credulitate dezarmantă întreţinând conversaţii online cu anonimi.
Mi-am propus să fiu selectiv. Exceptând nickname-urile cunoscute ale blogosferei – peste care au trecut nişte ani şi nu mai ascund tot felul de perversiuni online – nu voi mai băga în seamă tiriplici fără nume şi prenume. N-am nevoie de un Norman Bates multiplicat care mai face şi pe deşteptul. Vor să şi-o frece? Vor să fie şi ei excitaţi, să cunoască extazul? N-au decât, dar nu la mine pe blog. Apropo, am un nou buton pe tastatură – el se numeşte SICTIR.
Plus că…
vine din anonimat
se îndreaptă tot într-acolo
târându-se prin propriile bale
însăilează gânduri abstracte
pe blogul personal
filozofie de gang
idei de prin spatele blocului
sau şutite de pe wikipedia
are nickname
aşa că poate să înjure fără perdea
inventează adrese de email
yahoo-ul i-a devenit fetiş
oamenii habar n-au
suferim de credulitate
nu ne mai vindecăm
el râde în barbă
după ce umblă de colo-colo cu limba scoasă
caută atenţie pentru a digera frustrări personale
e un fel de norman bates mioritic
însă are doar blog nu motel
deocamdată
totuşi
mirosul de hoit cu IP dinamic
e inconfundabil
el trăieşte dar e mort
şi nici nu ştie
♣ Cristian Lisandru
ce intamplare, abia acum am citit textul acesta….mi-amintesc de Mona Lisa, e multa vreme de atunci,,,, interesant,,, si totusi Cristi nu prea suntem tampiti….o zi minunata va doresc la amandoi…pupici Gianinei, cu drag Vio
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alte vremuri, alte personaje… ☺
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru textul acesta. Mi-aș fi dorit să-l fi citit mai demult….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu mulțumesc pentru răbdare şi lectură. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Genial, ca tot ce am citit anterior, mulțumesc mult! Cineva a menționat, că omul este o lumină… Din cele publicate pe acest blog, m-ați convins că sunteți o lumină lină, albă, sinceră, serioasă… Revărsați-Vă prolific și în continuare… umbrele există, pentru a ne demonstra, pe fundalul lor, tenebru, cât de limpede ne este propria lumină. Să aveți spor și inspirație! Cu tot respectul! Maria Botnaru, Basarabia
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vă mulțumesc. ☺ Mă bucură interacțiunea, cu respect. Spor la scris vă doresc şi eu. Da, umbrele există, le vom trata cu „ignore”, nici nu merită altceva. Uneori răbufneşti, acesta este adevărul. Gânduri bune către dumneavoastră şi către basarabeni! ☺
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ehhh, ca tot vine vara, ploaia asta acida poate mai domoleste „spiritele melancolice nocturne”, aia de nu pot dormi din lipsa de …dracu stie de ce (scuze) 🙂
Noapte linistita !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate. ☺ Deşi, din câte am observat, nu-i/nu le mai ia somnu-n pat! ☺☺☺ Iar motivele… He-he! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc. ☺
ApreciazăApreciază
Oh, da! Sictir si spam. Un post de pus la suflet, Cristian.
Citindu-l, am un superb inceput de duminica 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc. Zi cât mai frumoasă îți doresc! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A fost 🙂
Multumesc 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu mă simt răcorită mai ales că şi pe la mine au mişunat fel şi fel de „zâni” din ăştia. Sictir şi spam. Mai mult timp acordat lor, e chiar pierdere de vreme.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Bineînțeles că suntem pe aceeaşi lungime de undă – sictir şi spam. Acesta ar fi fost un titlu sugestiv, pe bune! ☺☺☺👍
ApreciazăApreciază
Pfuaaaaa! De cand ma gandeam sa scriu despre asta, dar nu mai e nevoie, m-am racorit la tine pe blog… Fiind mai noua in blogosfera, am zis ca nu e cazul sa deschid gura inca. Doamne, m-ai uns pe suflet, in stilul tau inconfundabil. Data viitoare, baga-l si pe Ainstain la inaintare, ca am impresia ca indivizii astia nu sunt familiarizati decat cu un anume limbaj. Desi, sincer, pentru ei Ainstain e baiat-salon. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu m-am răcorit. Temporar. Dar mi-am propus să ignor orice imixtiune aiuristică şi aiuritoare. Cu siguranţă cei mai mulţi dintre bloggeri s-au lovit de (mult) prea multe ori de astfel de personaje lamentabile. Eu n-am scăpat de o Mona Lisă din Cluj vreme îndelungată – Doamne, ce era la gura ei! 🙂 Când era în toane bune îmi scria că mă iubeşte – „Bursucel”, chestii-trestii, declaraţii siropoase -, pe urmă o lua razna şi scria că m-ar ucide sau că are ea ac de cojocul meu. Trist. S-a potolit abia după ce am anunţat pe blog că i-am descoperit adevărata identitate – blogheriţă serioasă, nu altceva… Mă rog, n-a mai apărut. Dar au apărut şi apar alţii, precum ciupercile după ploaie.
Chiar, azi era zi de Ainştain. Poate mâine, sper să nu se oftice… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut si eu experiente, dar nu vreau sa te incarc cu ele acum. A fost atat de misto textul tau, incat aproape a meritat sa te enerveze astia. 😉
Asa, asa, sa nu-l uiti pe Ainstainelu, ca il asteptam cu sufletu’ la gura.
P.S. Asta cu Bursucel m-a dat pe spate. Iarta-ma, dar inca mai rad…
P.P.S. Sunt curioasa daca de-atunci mai scapi de mistourile Geaninei pe tema asta. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Găseam dimineaţa pagini întregi de comentarii – probabil că făcea nopţi albe – şi le citeam amândoi. 🙂 Râdeai, însă uneori simţeai fiori pe şira spinării. Pe bune. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Boala mintală e greu de identificat online, ba chiar uneori și în viața reală se poate camufla sub o aparentă normalitate. Totuși, cu un pic de atenție (și experiență deja, iată), te cam prinzi când omul începe să devieze și își manifestă anomalia din căpșor.
Eu știu o femeie de genul ăsta, nu are sens să-i prezint blogul, doar că aia nu se bagă pe alții ci doar relatează non-stop despre cât e ea de minunată, perfectă, fără egal în lume. Indiferent despre ce ar posta, după prima frază sau cel mult a doua, ajunge tot la ea și la meritele ei nerecunoscute de lumea ignorantă în care trăiește. E o nefericită, săraca.
Acuma, dacă tot vine vara, poate ca online-ul trebuie lăsat pe un plan secundar sau chiar abandonat total, măcar un timp. Oricât ar fi și pe afară de ciudat, totuși în lumea reală e mai clar totul. Week-end plăcut și ignoră nebunii, că nu le e interzis accesul în virtual. Sunt și ei oameni… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Într-adevăr, vara e la doi paşi, chiar dacă ne tot murmură ploile în ferestre. Încercăm cu toţii să fim înţelegători, să acceptăm unele ieşiri în decor, nefiind nici noi perfecţi. Dar, atunci când se sare peste cal, răbufneşti. O răbufnire a fost şi această postare. Ea nu rezolvă, totuşi, nimic, musafiri nepoftiţi vor mai intra pe la comentarii, cu tot felul de invective. Şi vor ajunge la spam. Un sfârşit de săptămână cât mai plăcut! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este clar , suntem unici, în ciuda faptului că nu ne acceptăm această unicitate. Autenticitatea se manifestă în deplină libertate, atunci devenim cee ce suntem cu adevărat : creativi, iubitori…Starea confuzională este latura dominantă a marii majorități, motiv pentru care oamenii se aseamănă. Faptul că ne exprimăm confuzia în diferite moduri, nu înseamnă că suntem unici. Cît timp nu ne vom împăca ”în” noi înșine, vom fi conflictuali, violenți, discriminatorii, într-un cuvânt : inconștienți. Această inconștiență ne face asemănători. Din nefericire calitatea de OM nu ne face astfel.
Consider că a ne etala defectele, personale sau ale altora, nu este benefic, câtă vreme nu venim cu soluții. Amintirea, conceptualizarea, modului negativ în care funcționăm, nu face decăt să ne coboare vibrația personală și a celorlalți. A vedea răul, a-l aminti, a-l repeta, nu este, repet, productiv fără soluții.
Nu trebuie uitat un fapt. In ciuda tuturor dezechilibrelor sale, a confuzilor, a inconștienței sale, omul rămâne OM. Chiar dacă încă nu-și manifestă caestă calitate, în esența sa el este perfect, este …lumină.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oameni şi oameni… În căutarea unor soluţii sau, poate, fugind de ele… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E adevarat. Numai ca, din păcate, prostia nu se vindeca. Nu exista leac in lume.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi asta este foarte adevărat. 🙂 Mama proştilor e mereu gravidă, parcă aşa se spunea. Oricum, trist.
ApreciazăApreciază
Am blogul de doar un an și jumătate dar chiar din primele luni m-am infectat cu un astfel de „nick-virus”. Mă tot întreb, de unde are un astfel de virus, atâta energie?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O energie demnă de o cauză mai bună. Şi senzaţia mea este că – în ceea ce priveşte aceste personaje – plictiseala nu intervine niciodată. Îi dai afară pe uşă, intră pe geam… Etc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană