(Ne)Starea de Joi – „Un Quasimodo, doi Quasimodo, trei Quasimodo…”

Joacă unii tontoroiul pe umerii noştri, noi umblăm gheboşaţi şi trăncănim despre verticalitate, pătimaşi, efervescenţi în dorinţa noastră cotidiană de a ne imagina că – în pofida apăsării permanente – reuşim să facem faţă cu brio tuturor împrejurărilor potrivnice şi, mai mult, nu ne-am pierdut (încă) mândria constructivă şi des trâmbiţatul respect de sine. Suntem … Mai mult (Ne)Starea de Joi – „Un Quasimodo, doi Quasimodo, trei Quasimodo…”

Tulburare

Din tulburarea mea fără remediu îţi scriu poeme pentru mai departe şi mă ascund în vers, ca sub asediu, de silă, disperare, plâns şi moarte. Se moare brusc. Concluzia aceasta e ca un epitaf venit pe surse, iar dincolo de toate doar năpasta mai amprentează clipele nescurse. Eu scriu încă un vers, fugit din lume, … Mai mult Tulburare

Faliment

Rămas-au încă replici nerostite Pe scena goală, părăsită-n grabă, Miroase-a faliment şi a tarabă, Iar câteva actriţe, despletite, Revizuiesc demisii pregătite Râzând. Femeia de serviciu dă cu mopul, Cântând o melodie învechită, Contabila oftează, cherchelită, Apoi reneagă cifrele şi scopul, Trăgând cu dinţii, altei sticle, dopul Şi bând. De pe afişe se preling emoţii, Actori … Mai mult Faliment

(Ne)Starea de Vineri – „La ciupeală”

Nişte saltimbanci cu gâtlegău ridică mâinile şi se iluzionează că pun ţara pe direcţia cea bună – cap compas nimeni nu ştie unde! Ţara rămâne pe butuci (sau ajunge în gard), de fiecare dată, însă această dezolantă stare de fapt nu îi afectează emoţional pe teribiliştii „eroi” ai unui neam (binecuvântat/blestemat – totul ţine de … Mai mult (Ne)Starea de Vineri – „La ciupeală”

plutire

… înălţam câteva semne de întrebare pe malul unui râu nărăvaş, strâns într-o agonie acvatică interminabilă printre pietre cu faţete şlefuite, umblam cu tălpile goale printr-o mângâiere verde care-mi cuprindea gleznele, zburdam copilăreşte, desferecându-mi pofta de joacă şi râzând atunci când semnele acelea de întrebare făceau pe năzuroasele şi nu vroiau să se sărute cu … Mai mult plutire

Cutia de chibrituri (7)

– Să nu-mi spui că te-ai îmbolnăvit de scenarita din spatele uşilor închise. Te-ai reprofilat, citeşti cărţi despre teroriile conspiraţiei, iei notiţe, lipeşti bileţele? Şi cu poeziile ce faci? Nu erai tu acela care propovăduia dragostea fără oprelişti, sufletul înainte de orice, visul frumos ca stare de spirit? – Mi-a mai trecut… După trei neveste … Mai mult Cutia de chibrituri (7)

Dorinţă

Senzaţii diverse şi roiuri perverse de gânduri ce vin pe la geamuri, mişcări browniene, iluzii perene dansând fantomatic în ramuri, pe muzici nebune. Atâtea ţi-aş spune la ora când depeni fantasme, cu gândul la tine, cu gândul la mine, lăsându-mă prins între basme ce nici n-au fost spuse. Idei nesupuse vor pune pe frunţi anateme, … Mai mult Dorinţă

Altfel

În jurul meu zburau cuvinte și mă loveau accidental, iar înapoi și înainte ningeau aducerile-aminte peste pădurea de santal. Mi se părea că lumea-ntreagă desfășura deasupra-mi zori, un înger mă-mbia cu bragă, apoi cânta un psalm, în șagă, purtând pe aripi fulgi de nori. Te ridicai, versificată, creșteai, râzând, din trupul meu, iar eu, văzându-te-ntrupată, … Mai mult Altfel

drum

nu ştia de ce până unde până când umbra sa îl împingea de la spate fericită erau doar ei pe drumul acela fără capăt care se strecura şerpeşte printre iluzii abia înflorite ♣ Cristian Lisandru (2016)

De-ale chefliilor – „Amintiri cinematografice”

– Trece trenul printre munţi ca un şarpe lung, cu ţigări naţionale, sus, la deţinuţi… Gicu mai are puţin şi dă şi şapca de pământ. E o căldură care înfioară şi acoperişurile şi le scorojeşte, dar Sandu Şpriţ a spus că n-are teamă nici de indicele de confort termic şi nici de exploziile solare. Mai … Mai mult De-ale chefliilor – „Amintiri cinematografice”

Congruenţă

Pregătim în doi viaţa de apoi, Ca să ne iubim pe pat de brumă, Râd şi mă închin, scufundat în vin, Iar chefliul Bachus mă îndrumă. Conspiraţii mari, conspiraţii mici, Toate înfloresc şi se usucă, Îţi ofer, prin vis, fructul interzis Şi o toamnă cu miros de ducă. Mă ridic la cer, mă întorc şi … Mai mult Congruenţă

Gura lu` Ainştain – „Destinu nu înjură da te loveşte”

Pleacă românaşii pă pustii, unde să agaţă harta în cui, să duce şi iei la vieţi mai bune, că paci pă la noi să moare cu zile, te scoli dimineaţa dân scutece şiţi vine să plângi. A trecut şi alegerili astea pentru primării, nar mai fi fost, la bucureşci a ieşit pesedeu lu dragnea peste … Mai mult Gura lu` Ainştain – „Destinu nu înjură da te loveşte”

gând (3)

… un fir de iarbă prins între degete, lumea se acomodează cu dimensiuni liliputane, fără să protesteze, fără să intre în grevă, fără să declanşeze încă o criză mondială, detaliile capătă o consistenţă indiscutabilă, palpabilă, cine spunea că lumea e mare?, să râdem de toţi arhitecţii mapamondului, nu vor reuşi niciodată să construiască un fir … Mai mult gând (3)

Cutia de chibrituri (6)

Spre deosebire de Paul, el a divorţat de trei ori – după experienţe conjugale dureroase în care vinovăţia a fost repartizată, în mod egal, pe umerii partenerilor, chiar dacă aceştia n-au recunoscut niciodată, considerându-se perfecţi din toate punctele de vedere – şi s-a hotărât (şi-a propus/şi-a impus să dorească asta?) să rămână burlac pentru totdeauna. … Mai mult Cutia de chibrituri (6)