Îţi voi trimite vorbă să îl pofteşti la cină,
Să fii o gazdă bună pentru călăul meu…

Îţi voi trimite vorbă de dincolo de toate,
Printr-un poştaş ce fi-va-mi călău şi mesager,
Când vei citi răvaşul te va cuprinde-un ger
Şi o durere cruntă va coborî pe spate.

Îţi voi trimite vorbă că mi-am răpus destinul,
Că a trosnit în mine precum un lemn uscat,
Va confirma poştaşul dezastrul ce-am iscat
Atunci când din iubire mi-am pregătit taínul.

Îţi voi trimite vorbă că pier poveşti nescrise
Sub ochii mei în care te-ai rătăcit, iubind,
Voi implora călăul să-ţi cânte un colind
Sub cerul cât o lume al unei vieţi rescrise.

Îţi voi trimite vorbă că nu mai am răbdare,
Dar mi-ai rămas în gânduri, în suflet şi în trup,
Că ies din viaţa asta şi prin osândă-mi rup
În două, trei sau şase, cumplita nerăbdare.

Îţi voi trimite vorbă că nu te poţi opune…
Să fierbi un vin. Poştaşul veni-va însetat,
Să-i povesteşti de mine, va asculta mirat
Şi alte amănunte, la rându-i, îţi va spune.

Îţi voi trimite vorbă să mă jertfeşti uitării,
Murirea să mi-o tulburi cu amintirea ta,
Va-ngenunchea călăul. În faţă îţi va sta
Precum un sol al morţii. Al vieţii. Al mirării.

♣ Cristian Lisandru – 12 ianuarie 2013