Gura lu` Ainştain – „Destinu nu înjură da te loveşte”

Pleacă românaşii pă pustii, unde să agaţă harta în cui, să duce şi iei la vieţi mai bune, că paci pă la noi să moare cu zile, te scoli dimineaţa dân scutece şiţi vine să plângi. A trecut şi alegerili astea pentru primării, nar mai fi fost, la bucureşci a ieşit pesedeu lu dragnea peste tot, că mam şi mirat cea mâncat ăştia la brecfast. Da acu e tanti firea la primăria capitalei, să cheamă că misoginii toţi a frecat menta, ca să zic io aşa, na avut ce săi facă. Plus că predoiu abia ciripeşte ceva, seamănă cu iohanis, şi aşa vrea săl pună prim ministru când oi avea io conturi babane în bermudele care este insule, nu pantaloni. Deci tanti firea e pă cai mari şiam auzit că şi soţu ei a ieşit primar şi e o familie dă primari, cine dracu face pă secretara la ei în hogeac? Face cu şchimbu, presupun.

Pulitica e naşpa şi cu figuri pă ea, plină dă bube. Iar românaşii face icter, dăn cardiace dalea, suferă la greu, ia farmaciili cu asalt. Un boşchetar deal meu şia luat corasonu în dinţi şi a plecat în canada. Nu acu, mai dămult, acu sa şi întors dă peste atlanticu cu valuri.

E frumos în canada, am văzut la discaveri, nam bani ca să zbor acolo cu boingu. Nici la bisnis clas, ca aia dân reclama la orbit, la nici o clasă nu poci io, şiaşa nam multe clase. Canada are grizli, ăl mai mare urs de sa bătut dicaprio cu el şi sa ales cu oscaru după lupte seculare, are munţii stâncoşi care e mai frumoşi în partea lu canada, are şi cascada aia niagara, are lacuri, zăpezi, oameni primitori. Are neşte brazi dă nare limită, aşa e dă înalţi. Poci ca să tai şi la copaci în canada. Dacă poci să ţi o drujbă în mână, io nu sunt aşa forţos, nu maş băga, mă suflă vântu.

Da boşchetaru meu sa dus, că iel lucra în construcţii, avea ceva eşperienţă, ridica pereţi, îi dădea jos, punea geamuri, le spărgea, şutea ciment, să descurca, avea tot timpu dă lucru, da era plătit prost. Ca pă la noi, nu vă spui nimic cu mistere. Şia zis el către mine mă duc ainştaine, că aci nu mai e dă trai. Dute mă, iam zis io, că ăsta e destinu tău. Şi neam privit lung, cum să privesc ăia dân gheim of trons când e un moment palpitant. Can filme a fost la despărţirea dântre noi, pă urma nam mai vorbit cu iel, nea despărţit veaţa, că pacolo nu iera timp, la mine nu iera scaip. Sau pă invers, că când te desparte un ocean dăsta nu mai merge ca atunci când tre să treci bulevardu ca să dai ochi cu pretenarii la cârcimă.

Da sa întors boşchetaru, că întro seară sa făcut mangă dă fericit că iera în canada, la o firmă care ridica case dastea ieftine, dân lemn sau cartoane dalea, a făcut şi el un barbechiu cu pretenarii dei avea şi pă urmă a sărit în pişcină. Şi să mor io dacă vă mint, că nam interese dastea, pişcina navea apă, e caz real. Dis is a tru stori, pă bune, cum să scrie la filmele care e mai bune decât alea ficşăn.

Acu canadienii nu ie oameni răi, că sa învăţat cu greutăţili, îi ia americanii la mişto, când cu normandia ia băgat şi pă ei la înaintare, echipili lor joacă la americani, la unchiu sam, ba la hochei, ba la socăr dăla, că la ei aşa să numeşte, fotbalu american e altfel. Cam ca ruibiu dă pă la noi, da cu şou nonstop şi cu fete majorete care ţopăie deţi ia minţili. Da canadienii au aflat, vam zis că nu e proşti, că ăsta era beat mort când şia rupt picioru, nu ia plătit nimic. Şi la dat afară, că cică nu să face aşa ceva. Sa chinuit boşchetaru, avea el ceva lovele puse la şosetă, lea dat la doftori, deabia sa întors în românica noastră, la luat boşchetarii la mişto că mai şi trage picioru după el.

Io crezusem că ăsta era destinu lui, da ce dracu sa apucat să bea lângă pişcina fără apă? Nunţeleg io nişte chestii dastea, poate că nu ştim să ne facem vieţili mai bune, dăm mai dă bine şi fleoşc cu mucii în fasole, om fi neam prost. Da poate boşchetaru ăsta al meu e doar escepţia. Habar nam. Şi numi place pişcinele nici pline, că te costă un suc pă marginea lor cât ţuica mea pe o săptămână.

 Canadienii mai are şi gâşte. Şi castori. Castor pă varză nam mâncat, gâscă şi raţă da.

 Ainştain

♣ Cristian Lisandru


45 de gânduri despre “Gura lu` Ainştain – „Destinu nu înjură da te loveşte”

  1. Românii nu pleacă din țară de dorul străinătății. Ei sunt goniți de către politicieni cu bună ștință.
    Faptul că sunt aleși penalii în funcțile de conducere administrativă…este normal. Cine vrea să se adapteze în lumea noastră, trebuie să se sinucidă moral. Așa încât Românii vor alege oameni pușcăriabili, profund corupți, care vor pune ”botu” la tot felul de hoții, singurele ”afaceri” care s-au dovedit se succes în Romania.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Aloo, domnu’ Ainştain, păi ce facem aci? Ia, stai otâră să-ţi relatez ceva. Te strâgă Mărjinimea cu tot ghinu’ şi toată ţuica la un loc şi matale te gândeşti la castorii canadienilor? Ia, câtă ţuică vrei să nu te gândeşti să pleci să ne laşi ai nimănui?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu că io nu plec, zău, că țuici ca la noi, să troznească măselele, nu să există nici la castorii care face baraje naturale şi să oftică unii. Că am mai cetit. La o țuică. Mulțumacs pentru țuică, că mare pomană vați făcut. Deci declar ca nu plec, şiaşa e mai cu suflet pe un picior. Dă plai. ☺ Că ce nea mai rămas? Asta e retorică daia. Numa sufletele din noi.

      Apreciat de 1 persoană

    1. A venit pă nişte aripi, da nu mai ştiu momentu exact. ☺ Şi am şi io o tribună de unde poci sămi fac cunoscute simțămintele. Iar cu ț. Pentru cine vrea să mă cetească. Cine nu vrea poa să nu mă bage în seamă. Io am respect pentru lumea întreagă. ☺

      Apreciat de 2 persoane

      1. Pa e bine să avem și noi Ainștainu băștinaș, că no drept sa zâc mam săturat de atâta filosofie deo vreme. Mai treci și prin Timișoara, pun io deo tribună. Ca fac io adunare acolo.
        Cu respectu stăm bine.Io cetesc ce scri că no, drept să zâc îi tare fain !

        Apreciat de 1 persoană

    1. Dă mine nare nevoie mulți, că scriu aşa cum vorbesc, iar ei e mai cu docsă decât mine, scrie numa din zone cu academii. Da io imi văd de ale mele, că e loc supt soare pentru evribadi. ☺ Da îmi place că canadienii are şi frunza aia dă arțar, poate na aflat melodia cu adio pică frunza. ☺
      Pă dă altă parte aveţi contacte cu canadienii şi va confirmat că io sunt persoana aia nongrata? 🙂

      Apreciază

        1. Şi ăştia are probleme cu frigu? No avea case, no avea şoşoni. 🙂 Io auzisem dă suedeji, dă norvegieni – cică au tot felul dă probleme de la frig, şi la secsualitate stă ei mai prost, că suedezele venea pă la noi pă vremuri. Sau poa să fie dă la tăriile pe care le bea. Că ce să bei când suflă viforu peste hogeac?
          Da nu ştiu io…Îmi pare rău dă canadieni, zău, dacă nare râsete, că ar trebui să fie veseli, prin comparaţie cu ce e peacilişea pe la noi la ei e raiu pă pământ. Săru mâna! 🙂

          Apreciat de 1 persoană

  3. Eu abia azi am făcut cunoștință cu Ainștain… așa că o să încerc să-mi fac timp să mă pun la curent mai în detaliu cu viața domniei sale ! Până una-alta am râs cum nu mi s-a mai întâmplat cam de mult, așa o relatare cu de toate n-am mai văzut de ceva vreme. De pitorescul limbajului nu mai spun, mă bucur mult că s-a gândit să ne povestească, uite așa mai află omul câte ceva și mai ales din sursă sigură 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mă bucur că sporovăielile lui Ainştain – scrise aşa cum sunt ele scrise 🙂 – trezesc zâmbete. Chiar asta şi doreşte dânsul. 🙂 Plus că încearcă să spună şi el din lumea lui mult mai mică decât a altora. Însă reală. Gânduri bune şi mulţumesc! 🙂

      Apreciat de 2 persoane

    1. Io mai trec pă la sfârşit de uichend sau la începutu lui, nu sunt foarte sigur, poate vin şi mai des, că băiatu ăsta cu blogu are neşte treburi momental. 🙂 Până acu nu mia dat decât sâmbăta, tre să bage şi poezii dalea dale lui în alte zile. 🙂 Da mă bucur că să gândeşte oamenii la mine, zău. 🙂 Respecte!

      Apreciat de 1 persoană

        1. Îi trimit un reivăn dăla, tot can gheim of trons, că lumile numai dă serialu asta vorbeşte – da e bun, îmi place dă sersei şi dă mama la dragoni. Mai cetesc şi io poezi, da numai la beție, mă cuprinde un of şi plâng când cetesc. Cetesc şi plâng, la domnu Labiş mânca unu şi plângea, ma trimis în depresii acea frumoasă poezie. Noroc ca mai mult eram absent. ☺

          Apreciat de 1 persoană

  4. Am înţeles, dară, că canadienii ăştia nu supoartă fericirea românaşuiui transmutat. Nu ştiu ei toate:::cum că laşi săţ lunece o licoare pă gât săţ treacă dân emoţili ce te-a coprins la simţirea atâtora dă multe fericiri. Şin loc să fie şi iei fericiţi dă fericirea lui, că li se datora, la penalizat.
    O fi dă la brazii ăia fără limită, că dacă aveau iei, poate avea şi iel…da acu nah, bine că nu fu apă în piscină, o muta la iel în fizic,cine ştie cum mai işea…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s