nu ştia
de ce
până unde
până când
umbra sa
îl împingea de la spate
fericită
erau doar ei
pe drumul acela fără capăt
care se strecura
şerpeşte
printre iluzii abia înflorite
♣ Cristian Lisandru (2016)
drum
nu ştia
de ce
până unde
până când
umbra sa
îl împingea de la spate
fericită
erau doar ei
pe drumul acela fără capăt
care se strecura
şerpeşte
printre iluzii abia înflorite
♣ Cristian Lisandru (2016)
Cristian Lisandru 
Ce-aș putea comenta la un asemenea poem?
NIMIC.
Să vă fie drumul fără de capăt!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gânduri bune, Mugur! Tot pe drumuri, tot pe drumuri… Un drum cât o viață sau o viață cât/ca un drum. ☺
ApreciazăApreciază
O viață ca drum, un drum ne-ntrerupt, coboară senin sau te urcă abrupt, te poartă în zori, încă-i drum la apus, chiar dacă sunt nori și speranța s-a dus.
Mi-a plăcut „viața ca un drum”, spus de tine, așa că m-am jucat puțin. Am ajuns acasă și am fost întmpinat cu parfumul amețitor al teilor, parcă special înfloriți în cinstea mea, așa că voi face popas.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fie-ţi popasul liniştitor din toate punctele de vedere, Mugur. Da, mi-a plăcut „joaca” aceasta (aşa cum îi spui tu, însă e mai mult decât atât) – urcuşurile şi coborâşurile sunt ale noastre, ale tuturor, linia dreaptă rămâne doar o frumoasă teorie atunci când este vorba despre drumul prin viaţă. Sau drumul vieţii. 🙂
ApreciazăApreciază
Replica dintr-un film rusesc, vechi, poate imi aminteste cineva cum se numeste – Ce fel de drum e asta, daca nu duce catre nici-o biserica?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi nici chiar bisericile nu sunt amplasate la fiecare răscruce. Încă. ☺
ApreciazăApreciază
„Dupa destramarea URSS, a fost realizat un film intitulat “Pocaiti”. Filmul se incheie cu imaginea unei batrane care urca un drum anevoios. La un moment dat, batrana il intreaba pe un trecator daca mai e mult pana la biserica.
-“Dar drumul acesta nu duce la nicio biserica”-ii raspunde trecatorul.
-“Nu se poate, raspunde batrana, orice drum duce la biserica.”
(Google , săracul, tot el ne salvează!)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sarut mana, multumesc, inseamna ca am o memorie proasta sau asa mi as fi dorit sa sune si am modificat-o, involuntar, in timp.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La urma urmei, și umbra e tot o iluzie, creată de soare. Da-i bine când te împinge din spate, chiar și către „iluzii abia înflorite”. Să-ți fie ziua de joi și mai frumoasă ca am mea, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru vizită şi cuvinte, Petru! E o zi frumoasă, din toate punctele de vedere, sper să rămână aşa pe mai departe. Transmitem şi noi urări de bine, după-amiază cât mai plăcută! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană