În jurul meu zburau cuvinte
și mă loveau accidental,
iar înapoi și înainte
ningeau aducerile-aminte
peste pădurea de santal.

Mi se părea că lumea-ntreagă
desfășura deasupra-mi zori,
un înger mă-mbia cu bragă,
apoi cânta un psalm, în șagă,
purtând pe aripi fulgi de nori.

Te ridicai, versificată,
creșteai, râzând, din trupul meu,
iar eu, văzându-te-ntrupată,
te declaram nevinovată
și-l persiflam pe Dumnezeu.

♣ Cristian Lisandru (2013)