– Să nu-mi spui că te-ai îmbolnăvit de scenarita din spatele uşilor închise. Te-ai reprofilat, citeşti cărţi despre teroriile conspiraţiei, iei notiţe, lipeşti bileţele? Şi cu poeziile ce faci? Nu erai tu acela care propovăduia dragostea fără oprelişti, sufletul înainte de orice, visul frumos ca stare de spirit?
– Mi-a mai trecut… După trei neveste începi să te întrebi dacă nu cumva ai plecat întotdeauna de la o premisă greşită. Când trei oameni îţi spun că eşti beat te duci şi te culci. Nu ştiu cum ar putea fi interpretată situaţia în cazul a trei divorţuri. Încă studiez problema…
– Îmi plăceai mai mult când erai sentimental, Gelule, zău aşa…
– Sentimental sunt şi acum, însă au apărut unele asperităţi. Merg cu frâna trasă. Ţie cum îţi mai merge?
– Gilda e ok tot timpul. Mai mult la cabinet decât acasă, fireşte. Pune dinţi, scoate măsele. Şi invers.
– Ionuţ?
– Cu burta pe carte. Sau, cel puţin, aşa poţi trage concluzia dacă-i vezi notele. De la opt-n sus, uneori mă priveşte ca şi cum le ştie deja pe toate. Laptop, tabletă, telefon de firmă, Playstation. Nu i-am refuzat nimic. Dar l-am avertizat că îl tai de la porţie dacă o dă cumva de gard.
– La capitolul „mândre” cum stă? E nevoie şi de relaxare, dă-o dracului de toceală…
– Se ţine cu limba scoasă după o lungană dintr-o clasă vecină. Sms-uri, facebook, câte un film. Chestii de-astea, nu cred că au ajuns prea departe.
– În ziua de azi se cam grăbesc, nu băga mâna-n foc.
– Îmi aduc aminte că şi noi eram grăbiţi din cale-afară, nu se schimbă mai nimic din acest punct de vedere. Poate doar marca prezervativelor. Culoarea, aroma…
Râd amândoi, sorb din pahare şi lasă amintirile să le dea târcoale. Afară s-a înnorat dintr-o dată, un Dumnezeu curios (unul dintre dumnezei?) ţine neapărat să verifice sistemul de canalizare al oraşului, picăturile ploii încep să lovească ferestrele pe ritmuri frenetice. De undeva, din bloc, se aude vocea lui Julio Iglesias, iar Paul oftează, soarbe din pahar şi cade pe gânduri preţ de câteva minute.
– Ţi s-au înecat corăbiile?
Niciun răspuns. Dar tâmpla stângă, sprijinită în palmă, oferă imaginea unui gânditor modern care încearcă să descifreze toate misterele lumii. Dintr-o dată. Ochi pe jumătate închişi, fumul de ţigară lăsat să iasă printre buze, încet, ca şi cum tăcerea ar trebui prelungită cât mai mult.
– Dacă te-a luat flama poţi să te întinzi pe canapea. Numai merge cum mergea, nu mai ţine cum ţinea… Înainte beam de rupeam şi nu aveam nimic, dimineaţa era pregătit să o iau de la capăt, acum, după o noapte de chef, mă doare capul trei zile şi-mi promit că s-a terminat cu băutura.
– Am cunoscut pe cineva…
– Ce fel de cineva? Cineva de la primărie, de la fisc? Cineva cu patru mâini şi trei picioare? Cu trompă-n dungi? Fii concret.
Schiţează un zâmbet în faţa căruia Paul dă din mână, parcă pentru a-l alunga. Tună. Deasupra blocurilor cenuşii se iveşte gheara incandescentă a unui fulger.

♣ Cristian Lisandru