Rămas-au încă replici nerostite
Pe scena goală, părăsită-n grabă,
Miroase-a faliment şi a tarabă,
Iar câteva actriţe, despletite,
Revizuiesc demisii pregătite
Râzând.
Femeia de serviciu dă cu mopul,
Cântând o melodie învechită,
Contabila oftează, cherchelită,
Apoi reneagă cifrele şi scopul,
Trăgând cu dinţii, altei sticle, dopul
Şi bând.
De pe afişe se preling emoţii,
Actori celebri ar intra în grevă
Spre-a trage din revoltă har şi sevă
Măcar o stagiune. Numai hoţii
Se bat cu pumnii-n piept lângă netoţii
Ce tac.
În teatrul ce-şi aşteaptă prăbuşirea
Doar Shakespeare umblă noaptea, fantomatic,
Improvizând un alt destin dramatic
Pentru un prinţ ce şi-a ratat menirea,
Pierzându-se, de multe ori, cu firea
Prin timp.
Rămas-au încă replici nerostite
Pe scena goală, părăsită-n grabă,
Miroase-a faliment şi a tarabă…
♣ Cristian Lisandru (2016)
Cristian Lisandru 
Paradoxal,„scândura” e mult mai rezistentă decât „zidul”, cât timp dăinuie cuvântul. Iar aici, în această poezie, e o dovadă clară că acesta e încă tânăr, visător și cu aurul metaforei în plete. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru vizită şi gânduri. Uneori e atât de visător încât doar o groapă din trotuar îl (re)aduce la/în realitate. Pe autor. Cuvântul, sper, va avea o tinerețe fără bătrânețe. ☺☺☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În teatru, a murit actorul,
Iar scena goală a rămas.
Mai leagănă încet decorul,
De parc-ar spune: bun rămas!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună dimineața, Mugur, gânduri bune la început de săptămână! ☺
ApreciazăApreciază
Bună dimineața, Cristian!
Să-ți fie și ție săptămâna așa cum o dorești! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
☺☺☺
ApreciazăApreciază
Plecăciuni! Trist adevăr dar impecabil expus!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc. O seară frumoasă în continuare! ☺
ApreciazăApreciază
Sunt ani de când nu te-am mai citit. Mea culpa!
Perfect poem. Pentru cei care nu doar se scarpină pe spate cu poezia, ca și cum ar avea o gheruță de lemn, scărpinătoare, ca Regii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gânduri bune la ceas de seară, la bună recitire! ☺
ApreciazăApreciază
Da, la fel ca poezia de mai sus.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Falimentul…o chestiune personală…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă n-ar fi – nu s-ar povesti. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Falimentul, ca și realizarea, sunt chestiuni personale.Una este inconștiență, alta conștiență. Important este sca raportarea să se facă la valori.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Corect.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Acum 100 de ani spunea Goga chestiile astea, valabile și azi. Numai că și peste 100 de ani va fi la fel, iar responsabilitatea e desigur a celor care se bagă în politică și care de multe ori sunt niște jivine, dar în egală măsură e și o…. incapacitate a votantului de a face alegerea bună. Sau de a ieși să dea la o parte, dacă vede că a greșit. Adică tot omul suferă de o slăbiciune, degeaba dăm vina numai pe ăia puși acolo care au ajuns pe scaune, de fapt, cât se poate de legitim. E ca un fel de tras sania pe nisip. Etern.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Superb si adevarat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cat de multa dreptate ai … Si ma gandesc acum asa…intr-o doara…nu l-ar fi saltat astia pe Shakespeare sa-l aduca la DNA cu mascatii dupa atat de mare succes pe scenele din intreaga lume ? Ca-i vad in stare
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nimic n-ar fi imposibil în conjunctura actuală. Absurdul e la el acasă. ☺
ApreciazăApreciază
„Scopul teatrului, încă de la originile sale, la fel ca şi acum, a fost şi este cel de a reflecta natura, de a arăta virtuţii adevăratele ei trăsături, păcatului imaginea sa, iar vremurilor, imaginea lor exactă”. / William Shakespeare
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărat şi frumos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană