Poporu e încă sub influenţa lu euro 2000 şaişpce, mai ales că a fost meciuri numa unu şi unu, cu suspansuri şi suspine, poate mai puţin al nostru cu albanejii care nea făcut bucata dă fraeri ce suntem. Da mai stăm o tură, nui bai, noi suntem învăţaţi să stăm pă margine în timp ce alţii joacă. Sau împarte cărţili. Sau zonele dă respect reciproc. Ne mai pică şi nouă câte ceva, sa văzut prin istorie, da nu ne ajunge nici pe o măsea, plus căi mai avem şi pă unii care şuteşte pentru ei şi nare milă dă popor.

Normal că şi io cu boşchetarii mei neam uitat la euro, la fotbal, că neam uita şi la euro dăia dă bani, numa că navem. Am luat şi neşte mici, neşte cabanoşi, ţuici şi beri, neam mai adus şi de acasă, că patronu dă la cârcimă ştie că nu suntem cu capsa pusă şi mai permite la ocazii. Să fie mizilicu mai cu vino încoa. Acu spui ca la spovedanie că am ţinut şi io cu germania, am io ceva cu nemţii dă mic copil, cu doiciland iubăr ales, îmi place şi steagu lor, pă vremuri îi ascultam pă scorpions, pă nena cu 99 dă baloane, ehe… Scorpionşii era cu uind of ceingi sau stil lăving iu, acu am trecut la ramştain. Zău. Că mia zis un boşchetar că sunt întro ureche. Că nu să pupă lăutăria lu nea nelu tudorache cu metalele astea industriale dă la ramştain, aşa să numeşte ele. Ba să pupă franţuzeşte, iam zis, iar el sa ridicat în picioare şia vărsat berili pă masă, a făcut baltă. Nu sa supărat niminea, taman să cânta marseieza la meci şi cocoşii franţuji avea numa creste fiţoase, era şi ăl mai slab preşedinte franţuz în tribună, ăla dei zice oland.

Io leam zis că le sare paietele dă pă revere la franţuji, că portugalezii na venit la oha, chiar dea mers ei mai încet la început. Lea luat faţa, ia adormit, ia dart în hinoze ca şarpele ca. Ştiţi care, mougli ăla era băiat simpatic. Cam ca grizman dă la franţuji, zici că are numa zece pă linie la purtare. Pă urmă mam cam acrit, că paiet ăla dă la franţuji la dat dea dura pă ronaldo, ia ochit genunchiu şi ma podidit şi pă mine lacrimili, iar boşchetarii râdea. Nuş dă ce râdea ca tutele, că franţujii nu le dă nimica, nici frenci cancan, nici şampanie daia, nici patrisia cas nu mai ie cea fost. Ete fleoşc am zis.

Prima repriză a fost la ţaca paca, iao tu, dămio şi mie, se juca la să se scurgă timpu. Era şi marele figo în tribună şi la un moment dat a căscat. Şi boşchetarii mei căsca, da turna în ei beri şi ţuici, că dădea cu ţuică, stingea cu bere, are toţi atenţie distributivă daia, să uita şi la meci, spărgea şi seminţe. Ca la cârcimă, neci feţe dă masă navem, e mese dalea dă plastic. Da avem plasmă acu, cu diagonală babană, că vremurile e în viteză, tre să se ţină şi patronu dă coada lor, că şi noi cotizăm şi el face burta mare. Când avem. Când navem ne trece pă caiet, iar când lom şi noi lovele dă pă unde mai muncim ne ducem şi ne taie cu picsu ca să nu fim datori.

Mia stat ceasu cu cuc la finalu dă 90 dă minute, că a dato franţujii în bară, ma stropit boşchetarii cu bere, iei o văzuseră în aţe. Na fost să fie, lea trecut bucuria, na fost cu finalizare, iar în prelungiri, în extra taim cum să spune, a dato în bară şi portugalezii. Ce grizman ăla, ce paiet, ce jiru… Are şi portugalezii jucători meseriaşi, nu numa muzica aia fado care te unge la suflet cum ungi pâinea cu magiun dăla dă pă vremuri, că acu nam mai încercat, mam spurcat la altele. Omu e pofticios, vrea să încerce şi daia, şi daia. A uita dă magiun, a uitat dă marmeladă.

Şi când le iera lumea mai dragă la boşchetarii mei, hop a venit portugalezu eder, lea înodat picioarili la franţuji dă na mai ştiut dă capu lor şia prins o torpilă dă portaru sa pus pă bocit. Gol. Franţujii lemn. Dacă îi înţepai nu simţea nimic. Boşchetarii mei înjura. Patronu nea dat un rând dă la el. E om cu stare, are dă unde să dea. Păcat că nu ie meciuri dastea mai des, pân la mondiale mai e doi ani. Ca un puradel mam bucurat, am dat şi io un rând, că dacă na fost să fie cu germanica mea atuncea a fost cu portugalezii şi acu marseieza să mai cântă pă la colţuri. Fadou e în topuri.

Mă duc so caut pă amalia rodrighej pă net. Ainştain

♣ Cristian Lisandru