dorință

poftim idee
am vrut să deşurubez luna
ridicat pe vârfuri
mâna întinsă degete răşchirate
o gheară neputincioasă
luna îngălbenea acoperişuri
complice zeflemitoare indiferentă?

ochii aceia felini mă priveau
ca pe o curiozitate nocturnă
poate sunt doar stele căutând un alt cer

mi-am spus
râzând de propriile-mi subterfugii

Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Gura lu` Ainştain – „Vise”

sobaka-vzglyad-drug-7214În ultima vreme ma cam prins în laţ o lene dasta ca o caracatiţă fără milă şi înţelegere, numi dă drumu şi pace, că mia şi zis unii, ieri, ce e bă Ainştaine, ai draci pă tine? Că parcă eşti oaia aia paranormală dân meoriţa, neci ţuica nuţi mai place, neci parizeru cu pâine franzelă. Poate mori dracu, aşa mia zis, mai ales că să moare pă capete în ultima vreme şi oameni cu nume rămâne doar în ferpare. Parcă aşa le zice la astea unde să scrie cine a murit sau poate am luato io pă arătură. Io no să am ferpar, ştiu io sigur, poate doar vreo coroană ofilită dacă o avea boşchetarii bani pentru ea. Da mai bine iar bea pă toţi banii în onoarea mea, în memoria mea, în ciuda mea. Că io o să fiu cam cu oftică pă mine la momentu cu pricina, îmi place veaţa asta, cu tot cu lenea dă pă ea. Aş unge veaţa pă pâine, zău, să muşc dân ea, că nu mă mai satur. Chiar dacă nam nici daia, nam nici daia, în general nam nimica, ce e pă mine e şi în şifonier, frigideru plânge pă limba lui, creşte teancu cu facturi.

Ce să vă spui io acu, că nu neam mai cetit dă mult, nam avut loc în şchemă. Şi oricum nam io multe dă spus. Că călătorii pân ţări ecsotice ar avea ce să bălmăjască paci, ar pune şi poze cu culori pă ele, ca să vă ia ochii, da io care stau numa în raza cârcimii nu am decât naşparleli dă cartier şi blogtroter nam cum să fiu. Bagateli. Zic şi io fapte cu diverse, da fără suspans. Să mai bate unii, să împacă, bem şi noi cu ei, că aşa e lampăcare, dastea cu petreceri. Şi mai iese de un mic, dă o ţuică prelungită până în creerii nopţii. Na zis eugen barbu că veaţa e o panoramă? Era scris în cartea aia cu bagabonţi adevăraţi, groapa să numea, mea plăcut mult, e cartea mea dă căpătâi, pă bune. O am şi acasă, pasta no vând nici dacă mor dă foame. Boşchetarii mei dă dân umeri ca proştii, că na cetito, da crez că leo cetesc io întro seară şi când o vedea căncepe cu zaruri şi cu ţuici să vezi ce bucuroşi are să fie şi să va uita la mine cu felinarili belite. Nici unu nu va mai mişca dân urechi. Şi o să curgă ţuicili pă capu meu de nu să poate. Ăsta e un vis deal meu, da visele face şi ele parte dân veaţa noastră dă oameni normali. Nu poci să crez că voi nu visaţi. Mai cu coşmaruri, mai cu vise erotice, mai cu sociale, mai cu alea, mai cu alea. Tot prostu visează, io de ce aş fi mai altfel? Unii e cu magie la ei şi ceteşte în vise, sau ştie ei cei cu visele tale, habar nam cum face, poate are cărţi cu vise, poate are har, poate are dar, poate nare habar da te prosteşte şi tu crezi. Şi zice ăştia ce se va petrece cu tine dacă ai visat nu ştiu ce. Chesti, tresti, dastea.

E bine să visezi, te mai rupi dă realitate, faci şi tu figuri în visele tale, umbli ca cocoşu în curte. Că pă urmă deşchizi ochii şi e altă mâncare dă peşte. O iei dă la cap. Co ţuică, eventual, că altfel nu vezi bine cum te ia realitatea la şuturi.

Vă salut cu reşpect. Aveţi grijă dă visele voastre, poate să împlinesc.

Ainştain

♣ Cristian Lisandru