Aş întoarce din drum câteva gânduri, s-au îndepartat de mine fără să îmi dau seama şi, la un moment dat – să spunem momentul „T plus 1” -, m-am trezit fluierând a pagubă. La momentul „T plus 2”, precum un motan tărcat întins pe o laviță (scena poate fi vizualizată fără prea mare efort), starea mea de grație  a început să toarcă resemnări lângă fereastra aburită. Afară se hârjoneau câțiva nori scăpați de sub un penel nevăzut, mirosea a timp încălzit la sân de iubită şi a mere coapte, iar plopii – poate chiar aceia fără soț, poate alții – sclipeau metalic dincolo de ulița strânsă între case pipernicite. Peste dealuri, întregind pastelul, un întreg neam păsăresc plătea zborului tributul necesar, în rotiri amețitoare, eu eram şi afară, şi înăuntru, şi în zbor, şi în genunchi, sub privirile indiferente ale unui anotimp indescriptibil, gândurile acelea erau păsări, erau umbre, erau timp, în timp şi dincolo de el, de mine, de un motan tărcat întins pe o laviță, de starea de grație ascunsă în spatele unei ferestre aburite… Aş întoarce din drum câteva gânduri, însă îmi curge o nelinişte ciudată pe şira spinării şi te caut printre romanțele scurse din pâlnia unui gramofon cumpărat dintr-un bâlci al propriilor deşertăciuni.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru