(Ne)Starea de Luni – „Normalitate”

Normalitatea se construiește și respiră prin lucruri mărunte. În definitiv, chiar dacă nu întotdeauna găsim momentul potrivit pentru a spune asta – existând și destule situații în care nu descoperim niciodată izbăvitoarele cuvinte necesare –,  cu toții tindem către normalitate. Către normalizarea stării de fapt în care ne materializăm activitățile cotidiene, visele povestite sau nepovestite – am visat un cal care îmi recita din Bacovia, o fi de bine sau de rău? –, speranțele (fie ele deșarte, dar tocmai acestea dau greutate dulce acelora care, mai devreme ori mai târziu, se împlinesc), iluziile (cărămizile efemere ale castelelor de nisip pe care fiecare le ridică de-a lungul vieții, cu mai mult sau mai puțin talent) și, nu în ultimul rând, așteptările.

Normalitate. Lucruri mărunte. Iar s-a stricat liftul. Nici anul ăsta n-am plecat în concediu. Anul acesta am avut un concediu minunat. Unde facem revelionul? Cum? A trecut încă un an? Încă unul, iubito… S-a construit încetul cu încetul, din indispensabilele lucruri mărunte pe care le ducem alături de noi fără a le lua întotdeauna în serios.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – arhiva personală