„Vă rog să-mi acordați…”

Suntem insomniaci „cu diplomă”, motiv pentru care – făcând în ciudă zilei de marți şi legendarelor/agasantelor trei ceasuri rele îndelung/deprimant trâmbițate – trecem din melodie în melodie şi din gen în gen, savurând, în momentul de față, piesa lui John Lee Hooker – „One bourbon, one scotch, one beer”. E loc pentru toate, dorință să fie. Iar aceasta se dezvoltă corespunzător, creşte precum „aluatul bunicii”. Am pus şi o şampanie la rece, nu se ştie niciodată când vrei să amesteci toate ingredientele într-un shaker invizibil, iar dacă – spre dimineață – ajungem la „Perinița” (în doi, iată culmea „Periniței” ☺), după „Ia-ți, mireasă, ziua bună”, „Unde e Târgoviştea?” sau „Căsuța noastră”, atunci înseamnă că n-am pontat la „Cooperativa Munca în Zadar” şi i-am împrăştiat timpului ingrat toate secundele, dedulcindu-ne la mângâieri deasupra unui orologiu uriaş, încremenit (măcar) pentru (încă) o noapte. Din când în când ne oferim dedicații, zâmbindu-ne complice, alteori preferăm tăcerea împărțită la doi, în timp ce ne murmură Demis Roussos & Leonard Cohen la ureche de dincolo de confuzii lumeşti, nelipsitele idei preconcepute, poduri prăbuşite, speranțe asunse pe sub perne şi iluzii lăsate/obligate să fiarbă la foc mic. Îl redescoperim pe seniorul Bănică şi fredonăm, alături de el, melodii care sunt, într-adevăr, de neuitat. Nemuritoare. Ademenitoare. Încântătoare.  „Dans, antren şi doar trei lei biletul/Minunat asortat e bufetul…”  „Gioconda se mărită”, „Cum am ajuns să te iubesc?” Sau „Cine umblă prin vecini nu prea prinde rădăcini…” Râdem de ursitoare ingrate, de „horoscopişti” care aduc astrele din condei, jucându-se de-a autosugestia, de clevetitori şi clevetitoare, de conțopiştii vremurilor „noi”, de exaltații care propovăduiesc transformarea sentimentelor în artefacte sigilate în cuburi de sticlă. Ne amuză cocteilul muzical, însă viața-i tot o amestecătură cu gust de „mai vreau o dată”. ☺ Şi aşa (va) rămâne. Geanina îmi vorbeşte despre marii cofetari ai lumii, rupând o ciocolată albă, eu prepar un gin tonic şi înțeleg (???) că e vorba de un… Mario Cofetaru’, Geanina râde în hohote, aşa se naşte un alt personaj… ☺

♣ Cristian Lisandru

 

sursa foto – goodfon.ru


18 gânduri despre “„Vă rog să-mi acordați…”

  1. N-am mai citit de ceva vreme fraze lungi și savuroase de la un capăt la altul. Nimic nu se pierde pe drum, din contră, se accentuează și se dezvăluie. Aveți o scriitură consistentă și voluptoasă, mă bucur că v-am descoperit pagina.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Vă acord, domnule, vă acord, doar să spuneţi ce dorinţe aveţi…

    Postarea aceasta…da, a fost brodată pe un dialog spumos sau spumant, alegeţi varianta cea mai potrivită, domnul meu.

    Mario cofetarul îşi face treaba excelent, dar nu mă pot abţine să nu râd în hohote când citesc finalul.

    Lisandru, dragule, o altă noapte albă incredibilă, sub toate aspectele ei.
    Îţi mulţumesc, domnul meu! ❤ ❤ ❤

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cu „Căsuța noastră” mi-ai reactivat și mie amintirile din preajma sărbătorilor, când umbau instrumentiștii romi pe la case și îi puneam să mi-o cânte de câteva ori. Poate că acea căsuță nu exista decât în inimă. O zi de cea mai bună factură, Cristian! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Demis Russos si…Leonard Cohen….bahh ingrozitoare asociere , fara discutie , lasa-l doar pe Cohen si eventual un Joe Cocker !!!!!! Intrebare …intrebatoare cu rugamintea de-a nu te supara pe mine nici dumneata si nici Gianina : ” mai vreau o data ” , cine a spus-o , dumneata sau….ea 😉 ?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s