Pe frunza aceasta îţi scriu că e toamnă,
Iar cerul se crapă spre-a plânge intens,
Am brumă la tâmple şi-un dor ce mă-ndeamnă
Să sfâşii în mine, prin propriul nonsens.

Pe frunza aceasta îţi scriu că-i tangibil
Dezmăţul emfatic al timpului scurs,
Păstrez în fiinţă un gând corigibil,
Punându-mi destinul pe foi de parcurs.

Pe frunza aceasta îţi scriu amănunte,
Ceva despre lume, ceva despre noi,
Coboară ciobanii din timp şi din munte,
Ca foşti mioritici, cu silă de oi.

Pe frunza aceasta sunt melodramatic,
Eu urlu-n răspântii şi unii rânjesc,
Privindu-mă tâmp, insolent, astigmatic,
Coşmar catatonic, cu iz diavolesc.

Pe frunza aceasta suspin melancolic,
Întins lângă vara ce moare subit,
În timp ce pădurea îngână, bucolic,
De soartă, de boală, de of şi iubit.

Pe frunza aceasta îţi scriu că-s lunatic,
Tu pune-mă bine, la tine în sân,
Şi murmură-n noapte descântec tomnatic,
Să vin, să mă vindec, să plâng, să rămân.

♣ Cristian Lisandru (2013)