M-aş face că mor din rană şi dor,
Să văd cum jeleşti de uitare,
Scenariu absurd, anemic şi surd,
Cerşind, peste timp, completare.

M-aş face destin prin valuri de vin,
Eretic, m-aş scoate în piaţă,
Să ard pe un rug, prostii să îndrug,
Simţindu-mă, iarăşi, paiaţă.

M-aş face mister prin lacrimi de cer,
Cu sfinţii aş sta la băută,
Aş fi umilit, certat şi dorit,
Ţambal, contrabas sau lăută.

M-aş face un dans, să mor în balans,
Să fiu un priveghi cât o vară,
Cu tine în trup, dorind să mă rup
De toată simţirea amară.

M-aş face tupeu, să simt că sunt eu,
Certându-mă veşnic, cu patos,
Mirat că exist, suprins că subzist,
Sisif pus la poale de Athos.

M-aş face motiv, în definitiv
Eu vin ca reper prin dezastre,
M-aş face şi punct, rămân contrapunct
Prin toate durerile noastre.

M-aş face că mor din rană şi dor,
Să văd cum jeleşti de uitare,
Scenariu absurd, anemic şi surd,
Cerşind, peste timp, completare.

♣ Cristian Lisandru (2011)