M-aş face că mor din rană şi dor,
Să văd cum jeleşti de uitare,
Scenariu absurd, anemic şi surd,
Cerşind, peste timp, completare.
M-aş face destin prin valuri de vin,
Eretic, m-aş scoate în piaţă,
Să ard pe un rug, prostii să îndrug,
Simţindu-mă, iarăşi, paiaţă.
M-aş face mister prin lacrimi de cer,
Cu sfinţii aş sta la băută,
Aş fi umilit, certat şi dorit,
Ţambal, contrabas sau lăută.
M-aş face un dans, să mor în balans,
Să fiu un priveghi cât o vară,
Cu tine în trup, dorind să mă rup
De toată simţirea amară.
M-aş face tupeu, să simt că sunt eu,
Certându-mă veşnic, cu patos,
Mirat că exist, suprins că subzist,
Sisif pus la poale de Athos.
M-aş face motiv, în definitiv
Eu vin ca reper prin dezastre,
M-aş face şi punct, rămân contrapunct
Prin toate durerile noastre.
M-aş face că mor din rană şi dor,
Să văd cum jeleşti de uitare,
Scenariu absurd, anemic şi surd,
Cerşind, peste timp, completare.
♣ Cristian Lisandru (2011)
Percep acest poem ca pe o incursiune în gândurile tale, gânduri expuse în grandiosul magazin de metafore al propriului destin. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc, Geanina… Cuvintele tale sunt o mângâiere sufletească, de fiecare dată… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O fi trecut timpul peste poem, dar a avut un efect benefic, precum asupra vinului de soi. Să-ți fie ziua senină, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumesc la fel, Petru! 🙂 Mă bucur că versurile acestea au fost bine primite. Ţin la ele foarte mult. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că asta e cea mai frumoasă poezia a ta, din câte ți le-am citit până acum!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A trecut ceva vreme peste acest poem foarte apropiat sufletului meu. ☺ Mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, am vazut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pierd cuvintele pe buze în faţa acestui poem. Minunat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucură aprecierea. ☺ O seară frumoasă! ☺
ApreciazăApreciază