şapte ceruri varsă revoltă
peste o lume surprinsă
îngerii înfriguraţi
îşi ascund aripile sub umbrele gigantice

miroase a igrasie la fiecare colţ de stradă

călcăm cu picioarele goale
peste întinderea de ape
fără să ne întrebăm
dacă vom avea sau nu branhii
atunci când viaţa ne va oferi izbăvirea
prin înot

ochii oamenilor
apoşi acoperiţi cu alge
ultimul far a clipit şi s-a stins
obosit resemnat
captiv al unei faleze mute
muşcată spasmodic de valuri

♣ Cristian Lisandru (2012)