orizontul nălucea în coasta pădurii
fugisem din propria viaţă
după ani întregi de evadări nereuşite
se înfigeau maci în ochii mei
iar pleopele încercau să tragă cerul sub ele
ca să-l ferească de înserare

sufletul nu dăduse alarmasunset-running-jogging-fitness
respiram sacadat
doream să emigrez
dincolo de graniţele propriilor gânduri
o nouă existenţă un alt scenariu
două trei planuri scrijelite în palmă
cu unghia degetului arătător

sufletul m-a ajuns din urmă
spre seară

nu i-am auzit paşii
stăteam cu mâinile sub ceafă
ars de şoaptele fierbinţi ale câmpului

la întoarcere am dus apusul pe umeri
apoi am plâns împreună cu greierii

♣ Cristian Lisandru (2011)