am intrat cu toţii în metastaza subtilităţilor
nimeni nu înţelege ce vrea să spună celălalt
dă din cap ridică sprâncenele spune ok
părem interesanţi când debităm enormităţi
cu o patimă nebună
decupaţi din x-files sau millennium
în house of cards se înjură fără perdea uneori
înainte ca ipocrizia cu guler alb
să îşi taie partea leului
până la omuleţii verzi rămân doar preţiozităţile inutile
plus limba de lemn a politrucilor fără frontiere
am uitat să vorbim normal
suntem neoameni de ce ne-am mira
răsare un genial din fiecare paranteză
adunăm mulţimi pentru a descoperi acelaşi rezultat
zero
fiecare individ se satură
cu propria gaură de la covrig
♣ Cristian Lisandru
Cristian Lisandru 
Nice
ApreciazăApreciat de 1 persoană
☺☺☺
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ești mereu pe baricade și sancționezi anomaliile societății tot mai moderne și tot mai superficiale. Cu arma pe care o are scriitorul și în speranța că mai are eficiența scontată.
Să auzim cât mai multe de bine, Cristian!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa este, Petru. Avem arma aceasta, blamată de mulți, nebăgată în seamă de şi mai mulți. Totuşi, suntem oameni care scriu, cu armele acestea luptăm. Gânduri bune, spor la scris şi ție! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Au, te-a suparat cineva foarte tare!
ApreciazăApreciază
Nicidecum.
ApreciazăApreciază
🙂 Este bine, face rau supararea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da. Sinceritate. Autenticitate. Pare fi o provocare azi. Nu e usor ceea ce, poate, a fost firesc candva. Totusi, nu e imposibil sa fim noi insine din nou.
O seara buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Firescul captă accente… nefireşti. Da, este o mare provocare, însă îmi păstrez şi eu optimismul. O zi frumoasă! ☺
ApreciazăApreciază
Cât adevăr, doamne, în acest poem! Conștienți de un dezastru incorigibil, ne mulțumim cu gaura covrigului și ne lăsăm duși de val, zombați pe toate căile posibile, acceptând realitatea… Timpurile triste nasc monștri, or spre acest final am pornit… Mulțumesc mult, mai bine nu se putea de spus despre dezmățul de azi și ați făcut-o formidabil! Salut curajul și aștept, la același nivel, un apel, o chemare eminesciană… altfel rămâne doar vaierul de suflet. Mii de scuze pentru îndrăzneală! Cu admirație!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru vizită şi lectură! ☺ Într-adevăr, timpurile triste nasc monştri, iar frumoasele chemări eminesciene par a avea din ce în ce mai puţină putere… Totuşi, măcar prin poezie sau proză – dacă nu avem şi alte mijloace – trebuie să luptăm. Gânduri bune! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană