subtilitate

am intrat cu toţii în metastaza subtilităţilor
nimeni nu înţelege ce vrea să spună celălalt
dă din cap ridică sprâncenele spune ok
părem interesanţi când debităm enormităţi
cu o patimă nebună
decupaţi din x-files sau millennium
în house of cards se înjură fără perdea uneori
înainte ca ipocrizia cu guler alb
să îşi taie partea leului
până la omuleţii verzi rămân doar preţiozităţile inutile
plus limba de lemn a politrucilor fără frontiere
am uitat să vorbim normal
suntem neoameni de ce ne-am mira
răsare un genial din fiecare paranteză
adunăm mulţimi pentru a descoperi  acelaşi rezultat
zero
fiecare individ se satură
cu propria gaură de la covrig

♣ Cristian Lisandru


11 gânduri despre “subtilitate

  1. Cât adevăr, doamne, în acest poem! Conștienți de un dezastru incorigibil, ne mulțumim cu gaura covrigului și ne lăsăm duși de val, zombați pe toate căile posibile, acceptând realitatea… Timpurile triste nasc monștri, or spre acest final am pornit… Mulțumesc mult, mai bine nu se putea de spus despre dezmățul de azi și ați făcut-o formidabil! Salut curajul și aștept, la același nivel, un apel, o chemare eminesciană… altfel rămâne doar vaierul de suflet. Mii de scuze pentru îndrăzneală! Cu admirație!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc pentru vizită şi lectură! ☺ Într-adevăr, timpurile triste nasc monştri, iar frumoasele chemări eminesciene par a avea din ce în ce mai puţină putere… Totuşi, măcar prin poezie sau proză – dacă nu avem şi alte mijloace – trebuie să luptăm. Gânduri bune! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s