poftim idee
am vrut să deşurubez luna
ridicat pe vârfuri
mâna întinsă degete răşchirate
o gheară neputincioasă
luna îngălbenea acoperişuri
complice zeflemitoare indiferentă?
ochii aceia felini mă priveau
ca pe o curiozitate nocturnă
poate sunt doar stele căutând un alt cer
mi-am spus
râzând de propriile-mi subterfugii
Cristian Lisandru
sursa foto – goodfon.ru
Oare de câți poeți e nevoie pentru a deșuruba luna? 🙂
Weekend cu inspirații celeste, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună întrebare. ☺ Oricum, sunt mai ceva decât milițienii, cel puțin aşa sper. Toate cele bune, Petru! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Super.
Si eu am vrut sa desurubez luna, dar m-a pocnit un val de melancolii si mi-a trecut 🙂
ApreciazăApreciază
Melancolia ne urmăreşte fără odihnă. Mai ales pe potecile arămii ale toamnei… 🙂
ApreciazăApreciază