Vânzoleală, monşer! Stare de (diz)grație. În politichie, fireşte, unde în altă parte? „Catindații” deschid uşa cu capul, cotizează la partid, liderii numără şi trec cu markerul peste nume „providențiale”, baronii se înfoaie şi îşi arată muşchii, pe surse zboară zvonuri, bârfe, acuze, înregistrări compromițătoare, înjurături suculente, dosare şterse de praf. Lipsesc pocnitorile. Lipsesc şi proiectele serioase, evident, însă noi discutăm (numai) despre numele oamenilor, nu despre ce pot ei să facă după ce au băut şampania şi au ronțăit fursecurile. Suntem creduli până la prostia absolută. Nu contează dacă mai faci ceva după ce te-ai/te-au ales. Totul e să fii acolo, în miezul dramoletei, să nu ajungi (cumva) pe margine. Acolo, pe margine, nu mai oferă nimeni comisioane durdulii, profitul lipseşte cu desăvârşire, rudele nu te mai invidiază, nu se mai ploconeşte nimeni, nu îți mai gâdilă nimeni orgoliul. Eşti nimeni.
Doar toamna rămâne indiferentă şi permite circului să se falimenteze din interior. Alături de ea, furându-i culorile, surâdem… Circul are (întotdeauna) mai mulți spectatori decât toamna.
♣ Cristian Lisandru
foto – arhiva personală
Las’ ca si aia de pe margine { ” alegatorii car’vas’zica ” 😡 } au vina lor in proportie d e minim 75% , si ceea ce-i mai rau este ca , nu-si dau seama de faptul absolut concret ca , inclusiv ei sunt niste… NIMENI !!! Ai dreptate , doar toamna si culorile ei conteaza in rest , mult zgomot pentru nimic sau….nu chiar pentru nimic pentru unii !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unii scot profit din tot şi toate. ☺
ApreciazăApreciază
Frumoasa-i toamna in parcul IOR. Ma bucur si eu de Cismigiu ca-mi este-n apropiere. Cat priveste politichia , cred ca am cam pierdut trenul nostru romanesc si vad prin gari numai trenuri sorosiste mai ales ca s-a activat gara Cotroceni si cu intariri din P-ta Victoria. Sunt optimista de felul meu dar cred ca de data asta am stat prea mult fara sa facem ceva.
Un weekend cu vreme frumoasa si numai bine ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mergem din rău în mai rău şi ne mulțumim cu (prea) puțin. Aceasta-i singura certitudine.
ApreciazăApreciază
Frumoasă fotografie! Toooot aș sta pe malul acela și aș urmări fiecare zvâcnire din străfundul apei. Zile blânde și rodnice îți doresc, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sunt câteva locuri deosebite în parcul IOR, Petru, este o plăcere să te laşi prins de frumuseţea naturii. Linişte în suflet, linişte în gânduri. Toate cele bune, un sfârşit de săptămână cât mai bun îţi doresc! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cândva era la modă „circ și pâine”, monșer. Azi ne-a rămas doar circul, căci pâinea a devenit prea scumpă și parcă nu-și mai merită cheltuiala. Și ce rost ar avea „să facă”, atâta vreme cât la modă este verbul „a fi”? Azi numai circul ne-a rămas, în sunet de famfară, nu cumva să ratăm vreun număr, nu cumva să apucăm să mai vedem că pâinea a devenit „articol de lux” pentru prea multă lume.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mai trist este – sau foarte trist este – că ne obişnuim cu circul ăsta lamentabil şi – chiar dacă mă iluzionam eu că se falimentează din interior – el merge, an de an, mai departe. Reprezentaţia continuă! Culmea, pe diferite căi, suntem puşi să cumpărăm bilete la suprapreţ.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Falimentare din interior? 😀
Dar este un cerc închis, ba chiar o castă aș putea spune. Nu se acceptă mezalianțe și nici metisări, sângele trebuie să rămână pur, albastru în toate cele.
Bilete am impresia că am tot cumpărat mai toată viața. Iar acum n-aș spune că este suprapreț, ci preț real, acela al inconștiențelor, iar apoi al neputințelor noastre.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trag şi eu nădejde că vă apărea vreo implozie. ☺ Pe de altă parte, aş dori să spun, pe româneşte, că mi se rupe. Suprapreț sau preț real – zero barat. Viața noastră tot un rahat cu moț rămâne. Politic, social.
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău, dar trebuie să-ți dau dreptate. Și se pare că șansele noastre devin din ce în ce mai… albastre, fără speranța de a căpăta nici cea mai ușoară nuanță de roz.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trăim în aceeaşi țară, ne confruntăm cu aceleaşi neajunsuri. Grija pentru ziua de mâine, imposibilitatea de a încropi planuri pe termen lung, dorința de a câştiga bani cinstit pentru a putea dormi liniştit. Politrucii pun în ceaun aceeaşi zeamă lungă, o reîncălzesc în prag de alegeri şi ne-o bagă pe sub nas ca pe o delicatesă.
ApreciazăApreciază
Au încercat, totuși, o cosmetizare. A apărut o platformă de guvernare, zisă pe termen lung, care ar trebui să ne ia ochii cu „strălucirea” cuvintelor (doar a cuvintelor, căci nu văd să se pună în practică ceva de acolo). Și cu un guvern tehnocrat, dar numit politic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Subscriu.
ApreciazăApreciază