Mihai Eminescu – „Eşti în țara…”

Eşti în ţara berei mândre şi-a cârnaţilor cu piele,
Eşti în sânul măslinoasei şi brigandei d-azi Elade;
La muscal vii şi la turcul ce domneşte multe neamuri,
Eşti în patria musteţii iubitoare de pomade.
Ba, tu eşti în România, căpătâiul de venituri
Unde-a fi calmuc, iubite, e frumos şi ţi se şade.
Unde cel venit scutitu-i de-orice greu şi datorie
Ş-unde vita cea străveche de român ce-l sudui, bade,
Poartă-n spatele nătânge pe-orişicare-i vine-n minte
Să clocească-a lui seminţe pe-ăst popor ce-i duce-n spate.
Unde prazi fără de milă, făr’ să-ţi pese, spre-a te-ntoarce
Înstărit în a ta ţară, să trăieşti din aste prade.
Unde fiii proprii ţări îi sug măduva din oase
Spre-a o da-n Paris, Viena pe nimicuri şi parade,
Numai limba strămoşească s-o vorbeşti nici nu se cade,
Unde-a oamenilor fală şi mândrie nu consistă
Decât c-au ştiut mai bine s-uite limba ţării toate,
Unde chiar numirea ţării este doar o ironie,
Căci român nu e nimica nici în case, nici pe strade.

♠ Mihai Eminescu (1873)

sursa foto – oikotimes

(Ne)Starea de Miercuri – „La fix”

Nenorocirea e că murim mai repede decât ar trebui. Totuşi, acest „ar trebui” ridică nenumărate semne de întrebare, aşa că, atunci când creanga de sub picioare este tăiată – de noi, de altcineva, de un destin atent la toate amănuntele pe care noi le trecem cu vederea -, ne iluzionăm cu ideea că am murit la momentul potrivit.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Dans

– Mergem?
Iepurele s-a ridicat, îşi scutură turul pantalonilor galbeni, imaginea e una care ar face furori, însă frunzele de ferigă nu ascund niciun un paparazzo. Posteritatea va pierde o scenă antologică, sunt convins de asta.
– Încotro?
– Către alt vis.
– Apropo… Există un film, Inception, tot visele şi întâmplările din vise sunt subiectul. Gustat de public, de altfel. Dacă ajungi prea departe/prea adânc nu te mai poți întoarce. Totuşi, poți interveni, poți modifica visul cuiva. Îl construieşti. Te infiltrezi în subconştient, plantezi o idee sau alta şi profiți de asta.
– Bla, bla, bla… Suspans, efecte speciale, popcorn, sucuri acidulate. Arăt ca unul care pierde timpul în fața unui ecran? Eu trăiesc cu adevărat această viață palpitantă, fiecare clipă îmi aduce o noutate. Iată, acum ai apărut tu. Căutătorul…
– Nu caut nimic, Iepure, poate ar trebui să mă treci pe lista Rătăcitorilor.
– Rătăcitorii merg încolo şi încoace, nici nu realizează când intră sau ies din vis. Pentru ei, totul se derulează fără oprire, fără concluzii, comparații sau întrebări. Tu eşti altfel. Cauți. Te cauți. Şi, căutându-te, încerci să înțelegi.
Nu-i cânt în strună. Bate vântul, iar frunzele de ferigă dansează pe muzica sa. Poteca se pierde într-un desiş, Iepurele mă invită să o urmez. Şi pare convins că nu voi face altfel.
– Tu nu vii?
– Nu. Dar sunt pe aproape, dacă greşeşti drumul către visul următor te trag de mânecă. Sunt foarte bun în ceea ce fac, iar asta nu e o laudă, e o constatare.
– Sunt un norocos, nu?
– Habar n-ai.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru