Picătura aceea aducea informații extraordinare dintr-o altă lume, una lacustră, fixată – cumva, de cineva, cândva – deasupra pământului, nevăzută – nici chiar faimoşii sateliți nu le pot vedea pe toate, ceea ce ar trebui să fie o concluzie reconfortantă în aceste vremuri în care Big Brother trage cu ochiul peste umerii noştri -, o lume plină de mistere (umede, bineînțeles), de istorie învolburată, cu locuitori care, înainte de orice altceva, preferă apa chioară. Într-o paranteză fie spus, iată o sintagmă de toată frumusețea, însă cei de jos – pământenii pentru care a bate apa-n piuă reprezintă o ocupație ca oricare alta – au reuşit să o minimalizeze corespunzător, conform deplorabilelor obiceiuri împământenite de secole.

Picătura – dacă un savant, fie el şi unul (considerat) nebun ☺, ar fi reuşit să-i descifreze mesajul – s-ar fi materializat într-un punct de pornire, într-un punct de contact, într-un nou început. O altă filă ar fi fost întoarsă.

Dar picătura, supusă implacabilelor reguli nescrise ale naturii, a aterizat pe nasul umed al unui golden retriever ieşit la plimbare într-o seară ploioasă. Lingându-şi botul, câinele a amânat – pentru o perioadă nedeterminată de timp – întâlnirea a două civilizații suprapuse, iar stăpânul său l-a mângâiat pe blana udă, zâmbind şi îndemnându-l către casă.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – pinterest