Iepurele are pantaloni scurți, galbeni, susținuți de bretele portocalii. Nu aduce nici pe departe cu personajul din Țara Minunilor, cât despre Bugs Bunny… Îi separă cel puțin o jumătate de secol. Şi nu ronțăie morcovul celebru. Mă priveşte cu ochi mari şi strălucitori, iar o ureche este îndoită de la jumătate. Un iepure biped, îmi spun, până şi realitatea dintre două vise te pocneşte în moalele capului.  

Dar habar n-am despre ce căutător vorbeşte. Iepurele dă semne că începe să-şi piardă răbdarea.
– Poate că nu sunteți, totuşi, Căutătorul… Rămâne o ipoteză de lucru.
– Căutătorul? N-am avut plăcerea… Sunt doar un călător oarecare, pierdut prin vise în alb şi negru. Iar din când în când, parcă pentru a-mi face în ciudă, realitatea dintre două vise se prezintă în culori fenomenale. De pildă acum, sper să nu par nepoliticos – nici măcar nu am făcut cunoştință -, sunt pur şi simplu impresionat de culoarea aceasta portocalie a bretelelor dumneavoastră. Plus galbenul pantalonilor, verdele ferigilor…

Iepurele mustăceşte. Nu se enervează, nu se burzuluieşte, nu pune labele în şolduri. Nu mă ia peste picior. Dar e ferm.
– Culorile nu înseamnă absolut nimic. Chestie de percepție. De stare. Vedem ceea ce dorim să vedem. Uneori – şi credeți-mă, ştiu ce spun – un vis în alb şi negru e mai colorat decât unul plin de culori. Paradoxal. Poate voi aprofunda la un moment dat…
– Călătoriți şi dumneavoastră din vis în vis?
– Nu. Eu sunt doar un personaj care îi ajută pe Rătăcitori să revină în visele lor. Sau în coşmaruri, nu trebuie să le tratăm niciodată cu superficialitate.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru