Țara o duce prost, ceea ce ştie şi Gâgă de la grădiniță. Totuşi, țara nu este singură pe lume, are şi a avut guverne care au condus-o de-a lungul timpului, au pieptănat-o, au fardat-o corespunzător, au prezentat-o drept fată mare în fața Europei. Unii au tras „hăis”, alții au tras „cea”, mulți au pus capul pe pernă cu gândul că sunt providențiali, eroi, martiri, oameni buni la toate, bine intenționați, însă neînțeleşi de „prostimea” înconjurătoare.

Însă această țară cu multe moaşe rămâne cu buricul netăiat. Cu economia la pământ, cu pădurile la pământ, cu drumurile-şleauri, cu autostrăzile de pe hârtie. Vizionarii apar ciclic. Tehnocrații apar mai rar. Ulterior, aceiaşi tehnocrați intră în politică, pentru a continua şi sub stindardul partidului proiectele-miracol, proiectele-minune, proiectele-medicament pentru o societate bolnavă. Nu se vindecă nimeni, evident, iar beția cu apă rece devine o a doua natură.

Acum se discută despre soft. Iar un soft – în Zodia Alegerilor – este esențial. Mormomete merge şi votează, e drept, sperând că va fi mai bine în bătătura sa. Că nu-i va muri vaca. Sau porcul. Sau oaia. Dacă nu cumva, între timp, le-a vândut în pierdere. Habar n-are el de tabletele din secțiile de vot, de pokemonii malefici, de numărătoarea paralelă a voturilor, despre implicarea STS în toată afacerea, despre oamenii din umbră care, la rândul lor, sunt traşi de sfori de alți oameni din umbră.
Dar suntem în grafic. Şi, pățiți fiind, am dori să suflăm şi în iaurt în timp ce, urmărind evenimentele, ronțăim gaura covrigului.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru