Sub o frunză de ferigă

Ne aşezăm sub o frunză de ferigă. Un personaj încă nedumerit – eu, bineînțeles, căutând explicații pentru policromia dintre vise – şi un iepure căruia îi voi spune, pur şi simplu, Iepurele. Poate că şi realitatea dintre două vise este tot un vis, însă pe un alt palier oniric. Cu alte reguli, cu alte personaje. Dar un vis, totuşi. Identitatea unor personaje nu are, trezindu-te, importanța pe care o acorzi atunci când eşti parte a visului.
– Spre ce îți îndrepți gândurile?
Iepurele a renunțat la formula de politețe, aşa că abordez, la rândul meu, aceeaşi atitudine.
– Spre acei Rătăcitori despre care vorbeai mai devreme.
– Mda… Sunt din ce în ce mai puțini. De la o vreme. Ca şi cum visele pe care le trăiesc i-ar ține într-o captivitate prelungită. Am o idee la care lucrez încă – este posibil ca unii dintre ei să nu se mai trezească niciodată şi să rămână într-un vis cât o viață. Fără să realizeze asta.
– Scapă de impozite.
Iepurele îmi aruncă o privire încărcată de reproş. Întinde o lăbuță către mine:
– Unele glume nu fac casă bună nici cu visul, nici cu realitatea dintre vise. Tărâmul acesta colorat te păcăleşte imediat, dacă nu îți păstrezi luciditatea, te atrage prin culori perverse şi al lui eşti. Definitiv.
Pozez în scepticul de serviciu.
– Există aşa ceva? Culori perverse? Şi există luciditate în tot acest context? Mă îndoiesc…
– E un tărâm al nimănui. Crede-mă, n-ai vrea să rămâi aici. Iar întrebările acestea sunt bune pentru dezbaterile din lumea cealaltă. Din realitatea cealaltă, ca să fiu bine înțeles. Acolo unde se vorbeşte foarte mult. Fără ca înțelesul să fie devoalat. Prea multe cuvinte, prea multe culori. Pericol.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodgon.ru


13 gânduri despre “Sub o frunză de ferigă

  1. Recuperez. Din păcate, tonusul meu psihic din ultima lună m-a scos pe margine. N-am putut răsfoi decât bloguri foarte terestre, poate cu subiecte politice… Unde dădeam de frumusețe mi se rupea inima. Poate că n-ar trebui să zic asta, dar îi citeam mamei blogul tău și încă vreo câteva. Așa că te-am ocolit cât am putut.
    Acum m-am întors. Și a apărut domnul Iepure Ăsta. Și e uluitor de bun. Poate e rudă cu Iepurele lui Alice, dar e cu mult mai șic. M-a spart filosofia iepurească și umorul lui fin.
    Doamne, îl văăăd! Să nu-l pierzi. Măcar pentru o vreme. Ia-o ca și cum ți-aș cere o favoare.

    Apreciat de 1 persoană

  2. …la greu alaturi de mine si astazi , prin textul tau… sunt tare tare trista…pe 19 noiembrie seara tarziu am pierdut o fiinta tare draga …Mama Lenus un om deosebit. cealalta bunica a nepoatelor mele Daria si Irina. Urlu de durere si caut sa ma adun printre randurile tale. Cand se trezeste din somn, Daria ma va intreba ce este cu Maia si eu trebuie sa-i raspund . Da Maia s-a dus sus la cer dragele mele papusi. …Dumnezeu s-o odihneasca in pace! Iertare Cristi, iertare Geanina, sper sa ne intalnim pe lumea asta, ca de cealalta nu stim nimic, cu siguranta, oricat de maturi suntem….a mai trecut un an, o toamna vine si iarna….. iertare dragii mei….Mama Viorica ( Nana imi spun fetele)…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s