Guvernul Cocoloş. Apărut din neantul european – fiindcă există şi aşa ceva, indiferent de părerea unor saltimbanci optimişti care percep UE ca fiind chintesenţa sintagmei paradis-cornul abundenţei –, la dorinţa unui preşedinte numai bun pentru alte meleaguri. Undeva unde să nu-i mai pună nimeni întrebări dificile şi unde vacanţele prelungite sunt trecute, neapărat, în fişa postului.

Bani cheltuiţi aiurea sau lăsaţi să doarmă somnul de veci. Investiţii zero. Tupeu maxim. Cozi apocaliptice la „permise”. Figuri de „geniali” care nu înţeleg ce caută în lumea amărâţilor, nedumeriţi fiindcă, măcar din când în când, cineva îşi permite să îi ia la puricat. Birocraţia anului 2016 este înfiorătoare. Informatizarea – ce cântec suav! Funcţionarii din spatele ghişeelor sunt dumnezei, miniştrii Cocoloşului şi-au construit un Olimp Tehnocrat.

ANAF-ul a aflat – precum bărbatul – ceea ce ştia tot satul. Românii închiriază „la negru”, fără contracte, motiv pentru care trebuie să le sară la beregată. Normal, într-o ţară cu toate ţiglele pe acoperiş, o astfel de acţiune ar fi salutară. Statul trebuie să ia partea „leului”, cu ambele mâini, aflându-se în veghe permanentă pentru ca nu cumva să fie fentat Fiscul. Dar noi suntem trăitori-muritori de foame în statul-caracatiţă care fură la x mâini. Aşa că demersul ANAF nu este altceva decât încă o încercare disperată a unui stat gestionat prost de tehnocraţi (acum) şi de politruci (mai tot timpul) de a mai face rost de ceva „lovele” şi de a striga că rămâne deschisă lupta (hei-rup!) pentru recuperarea potcoavelor de cai morţi.

Cocoloşii doresc să guverneze mult şi bine. E frumos la guvernare, mai ales când ai spate „european” şi nu trebuie să dai socoteală decât în faţa Păpuşarilor. Ideea e să nu faci nimic. Sau, dacă mai apare câte ceva care funcţionează, să distrugi până şi fundaţia.

♣ Cristian Lisandru

funny-political-jokes

sursa foto – Humorepedia