– Mergem?
Iepurele s-a ridicat, îşi scutură turul pantalonilor galbeni, imaginea e una care ar face furori, însă frunzele de ferigă nu ascund niciun un paparazzo. Posteritatea va pierde o scenă antologică, sunt convins de asta.
– Încotro?
– Către alt vis.
– Apropo… Există un film, Inception, tot visele şi întâmplările din vise sunt subiectul. Gustat de public, de altfel. Dacă ajungi prea departe/prea adânc nu te mai poți întoarce. Totuşi, poți interveni, poți modifica visul cuiva. Îl construieşti. Te infiltrezi în subconştient, plantezi o idee sau alta şi profiți de asta.
– Bla, bla, bla… Suspans, efecte speciale, popcorn, sucuri acidulate. Arăt ca unul care pierde timpul în fața unui ecran? Eu trăiesc cu adevărat această viață palpitantă, fiecare clipă îmi aduce o noutate. Iată, acum ai apărut tu. Căutătorul…
– Nu caut nimic, Iepure, poate ar trebui să mă treci pe lista Rătăcitorilor.
– Rătăcitorii merg încolo şi încoace, nici nu realizează când intră sau ies din vis. Pentru ei, totul se derulează fără oprire, fără concluzii, comparații sau întrebări. Tu eşti altfel. Cauți. Te cauți. Şi, căutându-te, încerci să înțelegi.
Nu-i cânt în strună. Bate vântul, iar frunzele de ferigă dansează pe muzica sa. Poteca se pierde într-un desiş, Iepurele mă invită să o urmez. Şi pare convins că nu voi face altfel.
– Tu nu vii?
– Nu. Dar sunt pe aproape, dacă greşeşti drumul către visul următor te trag de mânecă. Sunt foarte bun în ceea ce fac, iar asta nu e o laudă, e o constatare.
– Sunt un norocos, nu?
– Habar n-ai.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru