Nenorocirea e că murim mai repede decât ar trebui. Totuşi, acest „ar trebui” ridică nenumărate semne de întrebare, aşa că, atunci când creanga de sub picioare este tăiată – de noi, de altcineva, de un destin atent la toate amănuntele pe care noi le trecem cu vederea -, ne iluzionăm cu ideea că am murit la momentul potrivit.
♣ Cristian Lisandru
sursa foto – goodfon.ru
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.
--------------------------------
„Festina Lente - prin(tre) cuvinte” de Cristian Lisandru este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 Internațional .
Tema: Baskerville de Anders Noren.
30 Noiembrie 2016 at 6:30 AM
Nimeni nu moare la momentul potrivit. Și,dacă adâncim subiectul, cred că nici de născut, nu nu naștem la momentul potrivit. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 Noiembrie 2016 at 4:24 PM
Da, sunt multe momente în care chiar avem senzația că ne-am născut ori prea devreme, ori prea târziu, astfel că trăim în contratimp cu vremurile. Iar senzația ste tulburătoare.
ApreciazăApreciază
30 Noiembrie 2016 at 11:20 AM
E cea din urmă amăgire. Poate şi cea mai dulce.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 Noiembrie 2016 at 4:21 PM
Aşa cred şi eu… ☺
ApreciazăApreciază
30 Noiembrie 2016 at 11:54 AM
Cheia e la noi, dar e tare ușor de pierdut. După mine, niciodată nu e prea târziu să mor, numa’ să fiu sănătos! 😉 Să fiți nemuritori și veșnic iubitori, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 Noiembrie 2016 at 4:22 PM
☺☺☺ Bine spus, Petru, am să rețin aceasta zicere. Mulțumesc, numai bine îți doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 Noiembrie 2016 at 3:16 PM
Nu are legatura cu gandul de azi , dar ma incearca o alta nestare care ma cutremura mai tare: sa mori inca traind, respirand, mergand! Craca ar fi doar o iluzie. Nici nu banuiesti!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 Noiembrie 2016 at 4:25 PM
O astfel de… murire ar fi, într-adevăr, groaznică…
ApreciazăApreciază
30 Noiembrie 2016 at 7:57 PM
Așa este, pot fi semne de întrebare, și cred că nu există cu adevărat un moment potrivit pentru a muri. Iubirea e fundamentul ființei noastre, în iubire e adevărul, când moare iubirea de viață, bucuria de a trăi atunci e trist. Ne salvează sufletul spiritul nostru nemuritor (scânteia dumnezeească) de neiubirea noastră sau a celor din jur.
Toate cele bune !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 Noiembrie 2016 at 8:10 PM
Mulțumesc pentru vizită şi pentru gândurile aşternute! ☺ Da, nimic n-am fi dacă nu am iubi… ☺
ApreciazăApreciază
2 Decembrie 2016 at 4:22 AM
Excelenta concluzie!
Merci!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
2 Decembrie 2016 at 8:00 AM
Buna dimineata! Ba bine ca nu! Uite ca exista o baba cu 30 de ani mai in varsta… care nu iubeste nimic. Ba nu… isi iubeste propria persoana si uraste tot ce o inconjoara. Are 94 de ani si mi-a mancat sufletul toata viata….acum mai mult ca niciodata. Soacra mea m-a urat si ma uraste continuu…retractez… fosta soacra care ma UCIDE . Oricat as fi de amabila cu ea. se poarta din ce in ce mai urat cu mine. noroc ca am nervii tari…prietenii, rudele, cunostintele se mira intruna de cat de rezistenta sunt. …rezistenta rezistenta, dar iau un pumn de p[astile pe zi sa traiesc si ma chinui sa raman in picioare. Nu ma las… ei vor sa scape de mine acum dupa ce mi-au terminat toata averea. Tu stii Cristi cel mai bine POVESTEA MEA. Dupa 1 ianuarie vin la Bucuresti, vreau sa ma interesez ce trebuie sa fac sa ma inscriu la Facultatea de teatru, colegul meu de scoala Marius Nedelcu ma va ajuta, este prodecan si sper sa nu zica, ca-s nebuna cu adevarat, dar asta e o alta poveste.
O zi minunata va doresc… eu ma tin de scenarii de film pina una alta…Viorica
ApreciazăApreciat de 1 persoană