Car’vas’zică ungurii au înşfăcat diplomatichia de coadă şi au ascuns-o pe sub fustele mini ale unguroaicelor nurlii cu ajutorul cărora fac lobby prin paturile celor are au ceva de spus în politichia mondială. Chiar şi cu pantalonii în vine, între două poziții şi inerentele pilule albastre. Faptul că diplomații unguri n-au avut „liber” la participare – vezi parada de 1 Decembrie – nici nu trebuie sa mire pe cineva. Fleoşc!  Aşa cum nu miră condescendența lu’ Iohannis – vezi strângerea de mâna cu Băse – sau faptul că nu s-au mai depus coroane la Arcul de Triumf – excepție făcând, fireşte, (prea)mândrul preşedinte. E cu paranghelie, de ce ne-am mai aduce aminte şi de morți? Şi să depună coroane şi adversarii? Să vină – ☺ – Tăriceanu? Nu merge. 

Înregistrez doar triumful jenant al unor sictiriți roşii/albi/verzi care nu ne înghit nici cu gulaş, mişcarea naturală incontestabilă a unguroaicelor şi – o, Werner! – zâmbetul superior al acestui preşedinte care judecă aşa cum doreşte, când doreşte şi lângă cine doreşte.

Plus mustăcioara lui Dragnea şi eternele referiri religioase ale Gabrielei Firea, pe primul imaginându-mi-l exclusiv pe lângă sfârâindele grătare ale partidului sau la tăiatul porcului (cu ceşcuța de țuiculiță fiartă între deşte), iar pe doamna primăriță aprinzând lumânări. Când trebuie. Şi când nu.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – Ziarul de Argeş