Trag un tramvai de jucărie pe o linie imaginară, iar bulevardul se întinde în fața mea, separând blocuri conice şi înfigându-se într-un orizont umbrit de nori care întruchipează ființe din alte lumi. Îmi dau seama că sunt singur, broboane de sudoare mi se preling pe față, albul şi negrul dețin o supremație apăsătoare.
Sunt în vis. Curios, îmi aduc aminte de un Iepure cu pantaloni galbeni susținuți de bretele portocalii – cunosc culorile/nu pot vedea culorile -, însă habar nu am de ce trag după mine un tramvai de jucărie. Luciditatea din vis (asta ştiu, asta nu ştiu) mă pune pe gânduri, semnele de întrebare înlocuiesc stâlpii de telegraf. Clipesc şi semafoare în intersecțiile prin care trec, încerc să îmi imaginez culorile corespunzătoare, renunț în clipa în care te văd traversând, grabită, la doar câțiva metri în fața mea. Părul strâns în spic, pardesiul negru, privire fixată pe direcția înainte. Vreau să ajung mai repede la tine, bulevardul vălureşte – seamănă cu o mare tulburată, nerăbdătoare să atingă țărmul pentru a depune cochilii pe care le vor strânge copiii extaziați, romanticii sau colecționarii obsedați -, tramvaiul de jucărie devine din ce în ce mai greu. Privesc peste umăr. Un tramvai care creşte sub ochii mei. Monstru metalic în alb şi negru.
Fireşte, aş putea încerca să te strig, să te rog să mă aştepți pentru a râde amândoi de un astfel de vis absurd. Dar renunț. Am trăit deja prea multe vise (absurde) în care cuvintele mi se împotrivesc cu înverşunare, iar sunetele dispar ca şi cum nici nu ar fi existat vreodată. Sau, dacă au existat, au fost absorbite – ar fi oare posibil? – de un burete uriaş.
♣ Cristian Lisandru
sursa foto – goodfon.ru
Eu cred că niciun vis nu e absurd. Fiecare are un tâlc pe care-i bine să-l găsim.
Salutări prietenești, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Însă nu reuşim întotdeauna a descifra sensul oniric şi legătura sa – indiscutabilă – cu realitatea. Subiectul rămâne – permanent – incitant. Gânduri bune, Petru! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos… ce idee, ce mai vis! Mi-ai adus aminte de un trenulet electric al copiilor mei…l-am daruit cuiva, unui alt copil cu siguranta, dar cui ? nu mai stiu… oricum un copil. Iar fata cu parul in spic cu paltonas negru, imaginea propusa aproape perfecta…parerea mea. Nu inteleg ce-i cu puzderia asta de iepuri in ultima vreme…mai am mult de citit sa te inteleg, de unde ideea cu iepurasii fricosi aici la tine, noroc ca-s simpatici…sper ca dormiti VISE PLACUTE! INGERII SA VA SARUTE! UNDE_I GEANINA< ADU_O INAPOI Vio
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De data asta cuvintele ning peste privire. Fulgii doar le mângâie…
ApreciazăApreciază
Scuze, Poteci de Dor, abia acum am descoperit acest comentariu al tău. L-am scos de la spam, sper să nu se mai repete. 🙂 Gânduri bune la ceas de seară, mulţumesc pentru vizită şi cuvinte…
ApreciazăApreciază
Sper şi eu să nu se mai repete. Mulţumesc mult că m-ai scos de acolo, asta cred că mă va ajuta să scap de belea.
Seară bună îţi doresc! Gânduri bune Geaninei! Să vă curăţaţi bine ghetuţele 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumim, trimitem şi noi gânduri bune. ☺ Da, o noapte specială, ne aducem aminte (şi) de copilărie… Trecem la treabă! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană