În barca aceasta ne-om duce departe,
Spre locul din basmul nespus şi nescris,
Povestea gândită nu stă într-o carte
Şi pare că-i totul desprins dintr-un vis.

În barca aceasta – o coajă de nucă –
Rosti-vom poeme şi rugi, de vei vrea,
Voi face catarge din dorul de ducă,
Iar noaptea-ți voi prinde, râzând, câte-o stea.

În barca aceasta vom sta ca-ntr-o casă,
Vom sta ca-ntr-o viață (nu râde acum),
Cu nopți legănate de-o mare duioasă,
Tăind cu privirea acvaticul drum.

În barca aceasta pluti-vom o vară,
Scriind prin săruturi destinul hoinar,
Deja, fără veste, un val ne separă
De viața transpusă-n limbajul binar.

În barca aceasta ne-om duce departe,
Spre locul din basmul nespus şi nescris,
Povestea gândită nu stă într-o carte
Şi pare că-i totul desprins dintr-un vis.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru