Azi îți voi scrie despre ştiri,
Să nu te plângi, să nu te miri,
Nu e poveste. Se întâmplă
S-avem pistoalele la tâmplă
Sau dinamită pe sub pat.
Un zilnic adevăr trucat
Care ne doare ca o dramă
Fixată-n mondiala ramă
A unor axiome fade.
Nu simți cum muşcă şi ne roade
Lejeritatea de-a fi fost
Nişte romantici fără rost?
Chiar tu o proastă, eu un prost,
Credulitate pusă gaj,
Furați – cu acte – la gramaj,
Chemați la circ, aduşi la vot,
Primind şi legi, şi pumni în bot,
Naivi şi permisivi, fireşte,
Le luăm pe toate omeneşte
Şi ne iubim, şi ne-am iubit,
Ce saltimbanci am devenit,
Nici n-avem loc sub clar de lună,
Vin analiştii să ne spună
Că suntem desueți, vremelnici,
Incongruenți, pierduți, părelnici,
Vai mama noastră de iubiți
În lumea asta de chibiți
În care politruci cu bani
Ne spun, rânjind, că „La mulți ani!”
Ține de foame sau de sete.
Eu te iubesc fără regrete
Şi-mi pun excesele-ntr-un dor,
Premeditat, întâmplător,
Uitând de mine, când şi când,
Cântând, plângând şi alergând
Spre ce-aş fi fost.
Suntem romantici fără rost
Şi vin, pe surse, alte ştiri,
Să nu te plângi, să nu te miri…

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru