Barca

În barca aceasta ne-om duce departe,
Spre locul din basmul nespus şi nescris,
Povestea gândită nu stă într-o carte
Şi pare că-i totul desprins dintr-un vis.

În barca aceasta – o coajă de nucă –
Rosti-vom poeme şi rugi, de vei vrea,
Voi face catarge din dorul de ducă,
Iar noaptea-ți voi prinde, râzând, câte-o stea.

În barca aceasta vom sta ca-ntr-o casă,
Vom sta ca-ntr-o viață (nu râde acum),
Cu nopți legănate de-o mare duioasă,
Tăind cu privirea acvaticul drum.

În barca aceasta pluti-vom o vară,
Scriind prin săruturi destinul hoinar,
Deja, fără veste, un val ne separă
De viața transpusă-n limbajul binar.

În barca aceasta ne-om duce departe,
Spre locul din basmul nespus şi nescris,
Povestea gândită nu stă într-o carte
Şi pare că-i totul desprins dintr-un vis.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Întrebări

Aplecat peste mine, Iepurele mă fixează cu o privire pe care încă nu o pot descrie. Poate că exact asta simte un pacient atunci când deschide ochii după o oarecare perioadă de inconştiență şi întâlneşte expresia gravă a unuia îmbrăcat în halat alb. Eu înregistrez o privire pătrunzătoare, două urechi lungi şi o pereche de bretele portocalii, iar asta îmi e de ajuns.
– Salve!
Vocea lui Iepurilă îmi zgârie timpanele, zâmbetul său şmecheresc (premeditat, sunt convins că şi-a pregătit reintrarea în scenă) ar enerva pe oricine. Îmi dau seama că sunt întins (prăbuşit?) în iarbă şi încerc să mă ridic.
– Nu te grăbi. Uneori, la ieşirea din vis, muşchii refuză să dea ascultare. Ai răbdare, totul vine de la sine…
– De unde ai apărut? Eşti îngerul meu păzitor? Sau Iepurele Păzitor, nu te supăra…
Nu se supără. Ba chiar dă din cap, înțelegător.
– N-ai găsit-o. Deşi ai mers pe urmele ei. Dar urmele pot fi amăgitoare. Te-ai fi învârtit în cerc mult şi bine. Iar ăla mic, cu ochelari, făcea haz. Huța-huța…
– Harry Potter?
– Nu ştiu la cine te referi, personajele din vise nu au acte de identitate. Însă ochelaristul din visul tău se plimbă şi prin visele altora. Iar atunci când apare ceva nu e în regulă. Îți aminteşti ce spuneam? Prizonieri în propriile vise. Pentru totdeauna.
Mă dezmeticesc. Culorile din jurul meu sunt mai frumoase ca niciodată – poate că administratorul acestei lumi este pasionat de photoshop, îmi spun în gând -, cerul albastru pare ireal, albul norilor i-ar face invidioşi pe toți producătorii de detergenți. Îl săgetez pe Iepure cu o privire înmuiată în otrava reproşului:
– Parcă spuneai că pericolele pândesc aici, în realitatea dintre vise. S-a schimbat ceva între timp? Iar ochelaristul din leagăn e vreun dur cu moacă de copil râzgâiat? Ascunde un satâr bine ascuțit sub cămaşa cadrilată? Scoate sticluța cu cianură din penar?

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

nickname

bâlci redeschis
sugem acadele fără gust
tarabele sunt pline cu marile speranțe
între două conferințe de presă bem vin fiert
îl pândim pe moş crăciun
pe sub un leru-i ler de complezență
tragem la țintă cu invective
încingem hore în jurul propriilor disperări împodobite

unii sorb şampania supremației
rânjetul majoritar sclipeşte orbitor
sunt desenate trasee sinuoase
şi se discută off the record
despre trădarea legalizată
prin ordonanțe de urgență

dar intrăm în iarnă cu piepturi bombate
noi suntem români
totuşi
cu inima la trecători
sus sus sus la munte sus
aşa ne ducem pe copcă
iar avram iancu e un alt nickname pe facebook

♣ Cristian Lisandru

foto arhiva personală

E loc…

E loc pentru o criză, e loc pentru o moarte,
e loc pentru o iarnă cu ger tulburător,
o toamnă renegată melancolii împarte,
înlăcrimând, prin cețuri, obraji de Sburător.

Ce frunză sunt, iubito, cum mă usucă timpul,
acest secret tomnatic e un verdict firesc,
în mine rod emoții şi urlă anotimpul,
iar, uneori, spre seară, incertitudini cresc.

E loc pentru descântec. Pentru proteste, glume,
dureri, renaşteri, intrigi, delațiuni şi bal,
mirări, scenarii fade, eventual o lume
tihnită, vindecată şi smulsă din spital.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru