după-amiază a griurilor apăsătoare
ca un regret purtat pe umeri
personajul acesta scrutează lumea cu ochii minţii
uneori o biciuieşte nepăsător
propriile-i confuzii taie în carnea vie a străzii
nu se întreabă de unde vin sau de ce
doar obişnuinţa – ca o a doua natură – îl mângâie
dacă aş fi un motan aş toarce
spune personajul chiar acum
luându-ne prin surprindere
lumea griurilor e mută
dar cineva inspirat a legat o fundă roşie
aplauze reflectoare interviuri pancarte
se împart sticle cu apă chioară
beţie comună revărsată pe bulevarde
un ţânc întreabă chinuitor
unde sunt baloanele colorate?
cei de la marketing
luaţi prin surprindere
scriu demisii în gri

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru