Iubito,
Eu sunt trimisul unei ţări inexistente pentru care florile,
Florile ce seamănă cu ochii lupoaicelor
Şi mai ales orhideele
Sunt chiar culorile adiacente…

(Leonida Neamţu – “Orhidee pentru Marifelis”)

aprindeam o ţigară
mă suflam şi pe mine împreună cu fumul
printre atâţia nori albi
un nor albastru tăinuia gânduri
le vântura insinuant
pe deasupra unui oraş convulsiv
apoi ploua în noapte
cu toate nedumeririle mele
fireşte
uneori aprindeam câte un dor
bricheta zippo înlumina cearcăne
odată m-a întrebat un pribeag
dacă am o ţigară
am doar un dor
i-am răspuns
înjurătura lui suculentă a plutit de la un etaj la altul
mâini vârâte în buzunare guler săltat
la primul colţ s-a ascuns într-un alt scenariu
mi-a părut rău ca la moartea unor cuvinte nespuse
o ţigară un dor
aceeaşi ardere

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru