Iubito,
Eu sunt trimisul unei ţări inexistente pentru care florile,
Florile ce seamănă cu ochii lupoaicelor
Şi mai ales orhideele
Sunt chiar culorile adiacente…
(Leonida Neamţu – “Orhidee pentru Marifelis”)
aprindeam o ţigară
mă suflam şi pe mine împreună cu fumul
printre atâţia nori albi
un nor albastru tăinuia gânduri
le vântura insinuant
pe deasupra unui oraş convulsiv
apoi ploua în noapte
cu toate nedumeririle mele
fireşte
uneori aprindeam câte un dor
bricheta zippo înlumina cearcăne
odată m-a întrebat un pribeag
dacă am o ţigară
am doar un dor
i-am răspuns
înjurătura lui suculentă a plutit de la un etaj la altul
mâini vârâte în buzunare guler săltat
la primul colţ s-a ascuns într-un alt scenariu
mi-a părut rău ca la moartea unor cuvinte nespuse
o ţigară un dor
aceeaşi ardere
♣ Cristian Lisandru
sursa foto – goodfon.ru
Ardem prea repede și ne mor ușor cuvintele, dându-și duhul în fumul dens care nu vrea să se risipească. O fi nevoie de un vânt mai puternic pentru înseninare. O zi de marți cât mai imaculată, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ardem, Petru, consumându-ne, însă inevitabilul nu poate fi evitat, face parte din regulile jocului… 🙂 Totuşi, găsim de fiecare dată puterea de a zâmbi, de a trăi, de a ne bucura de fiecare moment… Zi frumoasă îţi doresc şi eu! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A fost multă lume pe stradă aseară, dar puțini mai au răbdare să vadă norii ce tăinuie gândurile.. Frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa este. Din nefericire. Suntem cu toții mult prea marcați de tot ceea ce se întâmplă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superbă imaginea „creionată”! Mi-a plăcut în mod deosebit „mă suflam şi pe mine împreună cu fumul”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa facem de multe ori, uneori fără să ne dăm seama. ☺ Mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană