Un discurs prezidenţial agasant-ironic, o reacţie de copil râzgâiat a PSD-ului. Aici ne situăm, cu sau fără marja de manevră despre care vorbea Herr Ghinion. Parafrazându-l, aş spune că acesta este ghinionul nostru – ambele tabere politice sunt convinse că pot scoate ţara din criză, că pot înşuruba un bec fără să rotească şi scaunul, că ne pot da promisiuni cu linguriţa, eventual bătându-ne şi pe spate pentru a râgâi corespunzător.
Oamenii politici construiesc – nu de azi, nu de ieri –un decor din piese lego în care, din când în când, dau cu piciorul. Apoi îşi iau jucăriile şi pleacă, palmând şi câte o ţigară pe la colţuri, în vreme ce aceia rămaşi la locul de joacă aplaudă şi se felicită reciproc pentru încă o realizare siropoasă.
A devenit redundantă referirea la Caragiale. Noaptea furtunoasă, scrisorile pierdute, genunchii lui Rică Venturiano, multiplicarea lui Agamiţă Dandanache, discuţiile fără cap şi coadă, piruetele à la Ghiţă Pristanda – zâmbim, însă nu este zâmbetul nostru. Unii sunt de părere că Herr Ghinion a rânjit de la o tribună unde trăieşte senzaţia că are numai proşti în faţă. Fără a spune ceva esenţial, ofuscându-se şi ofuscându-ne. Că a fost părtinitor, nu mediator. Că habar nu are de Constituţie. Alţii îl ridică în slăvi, îi scutură scamele de pe costum, îl îndeamnă să lupte, să dea la oase, să-şi pună adversarii pe coji de nucă. Trage-le-o, herr Iohannis!
Totuşi, ţara stă. Impasul este evident. Blocajul costă. Este propus un referendum pentru a contabiliza praful de pe tobă şi pentru a mai cheltui miliarde. Împachetăm fum. Mâzgălim pancarte – la capitolul acesta suntem inspiraţi. Şi de o parte, şi de cealaltă.
Drumul acesta nu duce nicăieri. Şi, ajungând pentru a n-a oară la această concluzie, ne dorim să fim rupţi de o astfel de realitate socială şi politică. Nu putem. Ne trezim în plin coşmar şi urlăm către o lună indiferentă. Între luminiţa de la capătul tunelului şi luminiţele din Piaţa Victoriei nu se află decât eşecul indiscutabil.
♣ Cristian Lisandru
sursa foto – revista22.ro
Cristian Lisandru 
Buna seara Cristian !
” Intre luminita de la capatul tunelului si luminitele din Piata Victoriei ”
se afla…………………..,
– Cine crezi ca se afla ? 🙂
Acceseaza LINK-ul de mai jos si vei afla ! 🙂
https://www.bugetul.ro/un-ofiter-sri-da-cartile-pe-fata-razboiul-se-duce-intre-psd-si-noi/
Weekend placut ! 🙂
Aliosa .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La fel, Alioşa, mulțumesc pentru link. ☺ Gânduri bune!
ApreciazăApreciază
In prima duminica a protestelor eram la munca schimbul 2 (zona Piata Romana). Am urmarit cu colega mea cum o mare de oameni merg spre Victoriei la 2 pasi de noi. Urmatoarea duminica acelasi schimb doi cu aceeasi colega oameni si mai multi. In dimineata zilei respective la 8 provincia mi-a dat trezirea-locuiesc pe Calea Victoriei, la etajul 7-oamenii isi strigau supararea.
Fiind lume multa, in jurul orei 17, economica a dat interdictia la vanzarea alcoolului, magazinul fiind pe traseul manifestantilor. Colega mea, cu 10 ani mai tanara ca mine, s-a speriat de amploarea lucrurilor si s-a gandit ca turnura lucrurilor ar putea-o lua urat. I-am zis ca urate au fost si lucrurile in ’89, pe cand aveam 7 ani iar blocurile dun jurul casei mele inca poarta gaurile gloantelor de atunci desi reabilitarea trebuia de mult facuta-bulinele troneaza la intrare.
Ideea este ca am renuntat sa ma mai uit la stiri si sa mai merg la vot cu mici exceptii. Poate o idee proasta sa nu ma mai duc la vot-observ ca cine ajunge sus, face pentru cei de sus si mai putin pentru cei de jos. Oare acesti oameni vor reusi ceva?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu îmi rezerv dreptul de a fi sceptic. Au trecut mulți ani de la evenimentele din 89 (am fost exagerat de optimist atunci) şi, cu mici excepții, nu s-a realizat ceva notabil. Pasiune nebună, demnă de o cauză mai bună. Şi o „mare lehamite”. Se va schimba ceva, pe ici, pe colo, dar nu esențial. Sper ca realitatea viitorului (cât mai) apropiat să mă contrazică.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sincera sa fiu, povesti din alte vremuri am auzit de la ai mei, eu observ ca incep sa povestesc la altii din ce-am prins eu. Nu ma face sa ma simt batrana, dar imi da o stare urata-o tara in care viitorul nu sunt bine, dar nici prezentul nu-mi da o stare alta decat de neincredere si nesiguranta, neincrederea adunata in atatia ani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi tot tragem targa pe uscat, la nivel național, iar în ceea ce priveşte liderii nu descoperim decât piruete politicianiste, indiferent de culoarea siglelor. Nu există fundația Binelui, din păcate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Într-adevăr, urlăm la lună, într-o disperare deznădăjduită.
Nu știu cât de separată este societatea în tabere, dar politicul sigur este împărțit. În două șatre. Deocamdată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cele două şatre – bine punctat – ne mănâncă zilele, după cum se spune prin popor… Îmi aduc aminte de replica lui Horaţiu Mălăiele din „Secretul lui Nemesis” (sper să nu mă înşel) – „De ce mă prigoneşti”? Asta ar trebui să-i întrebăm pe politicienii noştri… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ziceau unii prezicători (au fost mai mulți și nu le-am reținut numele) că România va mai trece printr-o mare încercare, după care va fi bine. Poate că despre asta era vorba.
Să auzim vești bune, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
România tot dă teste, tot trece prin încercări grele, tot are examene de dat – în faţa unora, în relaţia cu alţii, în relaţia cu sine. Şi tot nu e bine, Petru, din păcate. Poate – şi spunem mereu aşa – vor veni şi vremuri mai bune. Mai sigure, cu lideri serioşi, puşi pe treabă… Gânduri bune îţi trimit şi eu! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da. M-am abținut de la comentarii zilele astea, de fapt sunt doar o persoană virtuală și nu datorez prea mult faptului divers de zi cu zi.
Dar trebuie zis că sunt puține lucruri în istoria recentă care să miroasă mai clar a rahat din toate unghiurile.
ApreciazăApreciază
Ai mare dreptate. Chiar din toate unghiurile. 🙂 Şi îmi cer scuze fiindcă am răspuns aşa de târziu, însă comentariul tău a ajuns, din păcate, în spam (iar acolo verific foarte rar). L-am scos de-acolo, sper să nu mai apară astfel de erori ale online-ului. Suntem contemporanii unei conjuncturi politice abjecte.
ApreciazăApreciază