(Ne)Starea de Vineri – „Despre primăvară, fotbal şi soartă”

În România de azi, cu sau fără conferințe de presă îndelung aşteptate şi concretizate printr-un mare fâs, cu sau fără priviri sugestive din care reiese o dată în plus că jocurile sunt făcute la Înalta Poartă Europeană, evenimentele (a se citi insignifiantele comedioare umflate mediatic) se desfăşoară exclusiv „după cum pică zarul”. Nimic nu pare … Mai mult (Ne)Starea de Vineri – „Despre primăvară, fotbal şi soartă”

Firescul nefiresc

Ce poate transmite un apus în alb şi negru? Şi nu mă refer la apusul din fotografiile color, acelea care, printr-un filtru ordinar, aflat la îndemâna celui cu o minimă pricepere, devin dintr-o dată sepia, vintage, văduvite de cromatica lor spectaculoasă, motivul evident al satisfacţiilor vizuale indiscutabile. Mă refer – acum şi aici, într-un loc fără … Mai mult Firescul nefiresc

In extremis

Vom fi înfrânți în bătălii trucate, Asediați prin insolențe crunte, Loviți cu pumnii-n tâmplele cărunte, Învinuiți de groaznice păcate. Inchizitori moderni vor da năvală Spre-a judeca procese infernale, Demonizând excesele carnale Şi dreptul tău de-a-mi fi alături goală. Indubitabil, vor pretinde sânge, Vampiri cu ştaif, bugete pe măsură, Le vor ieşi frustrările pe gură, Apoi … Mai mult In extremis

Sonetul cocorului

De-ai şti, iubito, cum îmi plâng cocorii cu lacrimile zărilor ucise atunci când taie drumuri lungi prin norii desfăşuraţi peste poveşti nescrise. Nici n-ai să crezi de-ţi voi cânta la tâmplă sau de voi recita, duios, sonete, dar zborul lor în mine se întâmplă, plesnindu-mă cu foame şi cu sete. Pe aripi dus-au dramele acestea, … Mai mult Sonetul cocorului

Haştag

– Hau du iu du, Gore, hau du iu du, Gicule? Evritings ochei? Gicu şi Gore afişează fețe lungi. Seamănă cu doi vânători de ozn-uri care n-au crezut, însă, niciodată într-o întâlnire de gradul trei pe bune, iar acum tocmai s-au pricopsit cu aterizarea unei nave spațiale sub ochii lor. Sandu trage un scaun şi … Mai mult Haştag

La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme

era o zi obişnuită nu avea nimic special discuţiile interminabile (despre sfârşitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de peşte toată părţile ieşiseră la iarbă verde încinseseră şi un grătar catrenele lui nostradamus dormitau împrăştiate pe faţa de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar şi apocalipsa trebuie să aştepte măcar până la … Mai mult La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme

Remember – „O secundă cu Mona”

Îmi luasem libertatea de a măsura trotuarele fără să mă gândesc la nimic important. Vegetam, aş putea spune… Hălăduiala asta lipsită de o destinaţie precisă îmi provoca plăcere maximă, mai ales că trecuseră vreo trei luni în care nu văzusem decât crestele valurilor şi vârful catargului, motiv pentru care îl înjurasem spumos pe primul marinar … Mai mult Remember – „O secundă cu Mona”