Hai să vă mai povestesc câte ceva din viaţa trăită la intensitate maximă, îmi place cum vă holbaţi şi nu se mai aude nici musca atunci când mă pornesc. Adevărul este că am și ce să spun, marinaru`e plin de povești ca broasca de râie, face el ce face și acumulează, dacă pot să mă exprim așa, pune osânză, asta este o metaforă, plutește cu barcazul pe ape mai mult sau mai puțin zbuciumate, dansează pe ritm de ruliu și tangaj, stă la prova ca Amerigo şi abia așteaptă să plaseze picioarele pe dană și să aibă aventuri. Mese-n cap, pahare sparte, amor cu unele pe care nu le mai vezi toată viață, n-ai dureri de cap…

Viața de marinar, domnii mei, are de toate, e condimentată corespunzător, degeaba te duci la supermaket ca să iei condimente la plic, nu poți să le presari pe viață. Viața are gust când ești în ea, muști și înghiți fără să mesteci, altfel e vax. Cum spunea Caragiu? Nu viață suptă din deget, așa spunea, în ”Operațiunea Monstrul”, mare film, îl aveam pe dvd la barcaz și când mă apuca doru` de glia străbună îi dădeam cu play și să mor eu dacă nu plângeam. Mi-a și zis unu` din echipaj, era de prin Sri Lanka, habar nu am de ce dorise ăsta cu tot dinadinsul să ajungă marinar, dar ajunsese și se-nfrățise cu Dumnezeu de bucuros ce era, mi-a zis așa ”De ce plângi?” I-am dat una după ceafă, nu-nțelegea tolomacul dorul de țară, el vrusese să fugă din Sri Lanka, ce dracu` să facă acolo?

Cu mine e altă poveste, n-am plecat de draci sau fiindcă n-aveam ce să bag în gură, am vrut să dau cu privirea-n orizont. Și-am dat, chiar dacă uneori orizontul s-a lăsat greu. Am înjurat, m-am porcăit cu orizontul și cu toate furtunile. Da` atunci când ajungi la țărm e o splendoare, ți se rotesc ochii-n cap pe unde ajungi, nu știi la ce să te uiți mai întâi.

Apropo de ăla din Sri Lanka, marinaru` păcălit. Ați văzut Forrest Gump? Oscaruri, tată, Oscaruri la greu… Era acolo unul care făcuse Vietnamul, șefu` lu` Forrest Tom Hanks, și după ce rămăsese fără picioare – că războiului îi mai place să te gâdile și la tălpi și așa-i place de mult că ți le și ia dacă nu ești atent – intrase şi el în afacerea cu creveți. Nu prindeau creveți, că erau amândoi ageamii, dar la un moment dat, pe o furtună năprasnică, ăsta fără picioare s-a-mpăcat cu Dumnezeu după ce l-a boscorodit pe Divinul minute în şir, din vârful catargului. Să vezi năstrușnicie, pe urmă curgeau creveții în cantități industriale și ageamii au ajuns miliardari. Bun film, îl țin și pe ăsta pe dvd, că are viață-n el.

Într-o seară – tăiam Pacificu` în două, oceanul ăsta, cât e el de Pacific, tot nu se poate pune cu omu` – mă tăvăleam pe la pupa, era cald ca-n cuptor, ziceai că bagă Sarsailă lemne pentru cel mai mare grătar din câte au existat, și ăsta din Sri Lanka vine la mine și zice că n-are somn și că să stăm de vorbă. Auzi la el, vorbă! Mie-mi venea să cerșesc ploaie cu cuburi de gheață – dacă mai dădea Ăl de Sus și-un J&B ar fi fost fenomenal -, iar el avea chef de taclale. Zice: Eu te respect, mă uit la tine ca la vraciul din junglă, ai experiență. Eu, la prima călătorie, am avut rău de mare de mi-au ieșit ochii din orbite. Normal, am zis pe mutește, stofă de marinar n-are orice guguștiuc, măcar ăla zboară, da` tu? L-am întrebat de ce s-a lipit de barcaz cu atâta pasiune și cum de suportă depărtarea de vreo muiere pe care o iubește.  N-a zis nimic, se uita lung la lună, mai să urle la ea, se uita lung la mine și ofta ca mireasa părăsită de ginere chiar înainte să intre în camera de la stradă.

Domnii mei, din toate căldurile alea ale mele, că v-am zis că nădușeam amarnic și visam numai fătuci care să-mi plimbe cuburi de gheață pe șira spinării, odată mi-a trecut un gând prin minte. Ăsta e pe invers, zic în gând, și se dă la mine. Nici nu mai procesez, harșt o palmă peste ochi. Îl iau de-o ureche, îl duc la balustradă și-i arăt Pacificu`. Zice ”frumos” și zâmbește, dar nu era râsul lui. Îi simțeam tremurul în organism, pe onoarea mea. Vroiam să-l dau la pești și al dracu` să fiu dacă m-aș fi întins după colac.

Acu`, am trecut eu prin multe de-a lungul și de-a latul oceanelor și mărilor, viața pe barcaz nu e ușoară, mai ales pentru un bărbat sănătos din toate punctele de vedere. Și cu pofta de viață la purtător. Da` să devin subiect de vascularizare nu mi s-a mai întâmplat. I-am tras un șut în posterior și l-am trimis în cabină. S-a dus. I-am strigat să nu mai dea ochii cu mine, altfel s-ar putea să vadă după multe zile, ca-n bancul cu nevasta bătută de bărbat.

Am uitat întâmplarea, nu l-am mai băgat în seamă. Ajungem în port, n-are importanță unde, ne dăm jos, ca să zic așa, și batem tavernele. La un moment dat, când tocmai o vrăjeam pe una care zicea că e actriță, da` ea jucase cu casa închisă numai la bordel, hop și ăsta din Sri Lanka pe lângă mine. Vesel nevoie mare, cu două monumente feminine alături de el. Îl țineau pe după umeri și nu-l scoteau din darling . Îl trag mai la o parte și-l întreb ce caută un poponar ca el cu mândrele, adică de ce le tracasează fără să le spună adevărul??? Nu-l doare corasonul pentru viitoarea lor dezamăgire sexuală?

S-a uitat la mine și a râs. În hohote. Îmi venea să-l iau la palme, dar nu se făcea în compania doamnelor. Mai ales că era una roșcată care-mi trimitea bezele și zicea că sunt gentleman. Știți ce mi-a răspuns neghiobul? Că pe punte nu dorea decât să-mi arate o poză cu tac` su, cică semănam eu foarte mult cu el și l-au podidit amintirile și melancolia…

Ne-am făcut mangă în seara aia, cu tot cu doamne, că beau și alea cum bea boul apă și pe urmă mai cereau și altceva, trebuia să te ții tare și la propriu și la figurat, iar eu i-am adus aminte de ”Operațiunea Monstrul” și l-am făcut să înțeleagă de ce plângeam când dădeam play la dvd. Dor de țară, dor de mamă, dor de frați și de surori. Și de tată, în cazul ăstuia din Sri Lanka.

Am auzit că acu` plânge cu poza aia sub cap pe un pescador. Dar a scăpat de răul de mare, a trecut botezul… Aventuri. Sare și piper. Vă mai zic și altele, da` o roșcată de-aia zdravănă n-aveți prin spelunca asta?

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru