Sunt anunțate ploi, meteorologii cunosc privilegiul de a ajunge la mare preț atunci când un întreg popor a devenit, printr-o metamorfoză încă nu îndeajuns de mărunțită de faimoşii analişti pentru care orice întâmplare ordinară este ditamai conspirația, meteosensibil, meteodependent, meteosusceptibil etc., umbrelele vor da viață fistichie trotuarelor mohorâte, vor fi stropi, bălți, lacuri în miniatură pe la colțuri de intersecții, câinii îşi vor scutura blana udă, pisicile îi vor privi – cu evidentă superioritate, cu înverşunare indiscutabilă, cu ironie felină – de pe garduri sau de la înălțimea balcoanelor ocrotitoare, accentuând o dată în plus lupta aceasta interminabilă, undeva se va auzi şi un claxon, claxonul va atrage după el (aproape instantaneu, ați observat asta?) alte claxoane, în altă parte va răsuna doar muzichia suavă (aşa o percepi dumneata, subiectiv fiind…) a unor sfere nevăzute (zău?), primăvara intrată în drepturi se va lamenta dincolo de ferestre (poate va fi extaziată, poate doar va bifa condica, fiindcă aşa scrie în fişa de post a anotimpurilor) şi, lăsând la o parte frânele agasante, sirenele înfiorătoare, graba care strică treaba sau nelipsitele mofturi (iar plouă, domnule?), vom încerca să păşim desculți prin ape limpezi care ne vor reflecta insignifiantele certitudini.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru