Curg aşteptări într-o clepsidră invizibilă, timpul e bolnav, suferă de bulimie temporală, înfulecă viețile noastre pierdute prin nisipuri mişcătoare şi, bineînțeles, nici nu are timp pentru siestă, curg aşteptări, curgem noi, mai există cer? mă întrebi, iar eu nici nu ştiu ce să răspund, cer de nisip, nori de nisip, plouă cu nisip, nisipul e fierbinte ca ultima sărutare pe care au gustat-o buzele uscate, timpului hămesit îi este iarăşi foame…
♣ Cristian Lisandru
sursa foto – goodfon.ru
Cristian Lisandru 
Remarcabile metafore.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru feedback. ☺
ApreciazăApreciază
Cerul meu e ascuns de nori astăzi, dar știu că-i acolo încă, deși timpul mă amenință că mi-l va lua, inevitabil. Să ne facem un cer al nostru și să-l ascundem în inimi. Toate cele bune și frumoase, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne facem că nu există norii cenuşii – şi în Bucureşti e o vreme mofturoasă, tot scriam deunăzi despre meteorologii ajunşi la mare pret. Dar, cu cerul limpede în inimi, precum propui, totul capătă alte perspective. Un sfârşit de săptămână cât mai bun, Petru! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană