Amintiri cu tata

Tata sforăia pe canapea, eu tastam ca un disperat decis să nu spună nimic în prea multe cuvinte, pe urmă i-am strigat tată, mă deranjezi, du-te în camera ta, s-a trezit, s-a ridicat, s-a dus fără cuvinte – părinții, îmbătrânind, ne lasă nouă cuvintele -, când s-a dus de tot, neîntorcându-se din cer,  m-am certat fiindcă mă deranjase sforăitul tatălui meu…

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru


12 gânduri despre “Amintiri cu tata

  1. Poate că nutrim cu toții -pe bună dreptate- păreri de rău asemănătoare.

    Cred că părinții sunt în primul rând părinți și gândesc ca părinți. Grija lor sunt copiii. Când fiu-meu (copil de grădiniță) nu mă prea bagă în seamă, mă gândesc în primul rând ce-o fi în sufletul lui, ce probleme are. Poate că voi face la fel și peste ani și ani. Sper!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Domnul să-i odihnească pe părinții plecați, cine știe ce ne așteaptă pe noi și ce vom avea de învățat… poate vom tasta prea gălăgios sau, mai rău. vom sforăi… Peste aceste gânduri „amintirea” e scrisă cu sufletul, mulțumesc mult, spor și inspirație!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s