trăim
cu lejeritatea execrabilă
a celui care nu mai are nimic de pierdut
jemanfişişti ai propriei existențe
idolatrizând rateuri frumos ambalate
cântăm
sub duş
în fața altarelor sau la cârciumă
vocile noastre acoperă simfonii celebre
savantul divin a fost darnic
avem talent cu nemiluita
când nu ştim ce să facem cu el
arătăm cu degetul
spre ue spre stratul de ozon spre fisc
plângem
în pumni
facem concurență bocitoarelor
ne privim în oglindă
înjurăm cu năduf
murim
mimând drame existențiale
înainte de a ne vinde demnitatea la talcioc
organizăm şuşe intens mediatizate
♣ Cristian Lisandru
sursa foto – goodfon.ru
Ne amagim ca traim .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înclin să afirm că această ipoteză de lucru trebuie luată neapărat în considerare. Fiind eu şi un fan al ideii de Matrix. ☺
ApreciazăApreciază
Remarcabil. Ca intotdeauna de altfel…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc. Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Toate etapele ne definesc, dar parcă primele ar influența-o mult pe ultima. Depinde cum reușim să evităm dramele vieții. Iar te-a călcat muza pe bătături și ai comis-o frumos, Cristian! Să ai o seară cu premii pe măsură! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa este, Petru, depinde foarte mult de noi felul în care gestionăm fiecare etapă a vieții. Mai ales că toate etapele interacționează, fiind legate într-un „lanț” pe care – e drept – îl mai zornăie şi destinul, de multe ori. Toate cele bune la ceas de seară! 👍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trei etape esenţiale. Între ele… respirăm.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi încercăm să trăim frumos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Definiția vieții. Pictată în tonuri sobre. Frumos spus.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da. Trăim, cântăm, plângem, murim. Puncte de reper fundamentale. Alături de iubire, fireşte, cea care ne face să descoperim la vie en rose. ☺☺☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană