adn

viață suptă din deget
vorba lui caragiu
ne metaforizăm cu plăcere orgasmică
până şi un găinaț devine pretext literar
pe urmă stăm ca boul pe coadă
aşteptăm un feedback salvator

jucăm teatru
pe o scenă unde nu ne vede nimeni
câteva vizualizări sunt motiv de paranghelie
zâmbim complice
am rupt gura târgului

ne îmbătăm cu propriile iluzii
fiindcă suntem în țara lui neica-nimeni
aici fiecare e mai bun decât ceilalți
iar autografele sunt parte integrantă din adn

îmi plac scriitorii în care se reflectă cerul
ochii lor capturează albastrul acela
pentru care s-a zidit
voronețul

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru


4 gânduri despre “adn

  1. Ne consolăm cu ideea că asta-i viața, ăștia-s oamenii, facem și noi ca ei, că e cool să fii cool, poate ne mai ajută un selfie, un gând ce se vrea orginal, poate azi e o zi mai bună…
    Inspirată oglinda pe care ai pus-o astăzi în versuri, Cristian! Să-ți fie toată săptămâna rodnică! 🙂

    Apreciat de 3 persoane

    1. Life is life, vorba cântecului de odinioară… 🙂 Toate vin şi se duc, poate că uneori accentuăm, în subiectivismul nostru indubitabil, exact ceea ce nu are o prea mare importanţă. Şi, mai ales, ne grăbim fără a şti către ce, indiferent de domeniu.
      Gânduri bune, Petru! 🙂

      Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s