deep house – psalmi & lounge

linia dreaptă drumul cel mai scurt dintre două puncte totuşi umblăm precum cei abia ieşiți din cârciumă după un chef de zile mari împleticirile ne definesc destinul de undeva de sus un ochi nevăzut lăcrimează constat că numai popii homosexuali fac rating ceilalți se roagă mirărilor cotidiene şi recitesc definiția păcatului acatiste online lumânări revândute … Mai mult deep house – psalmi & lounge

trădare

… aş împuşca în cap trădătorii, nu mă lasă legea, le-aş da un vin, dar mă trădează încă o dată, te-am trădat azi, iartă-mă, nu te mai trădez niciodată, trădarea e una singură, cum să discuți despre trădarea nr. 2? … în ce lume trăim? ♣ Cristian Lisandru sursa foto – goodfon.ru

riduri

sunt îndrăgostit de ea până peste urechi dar luna – curtezană celestă – acceptă doar avansurile lupilor sufăr mă ard rotunjimi selenare însă nu am învățat la rândul meu să urlu noapte convulsivă lună plină dorurile sortite nedormirii sapă riduri adânci pe fața nevăzută ♣ Cristian Lisandru (24 iulie 2017) sursa foto – goodfon.ru

moment

amintirile acestea au pierdut trenul spre uitare negura prăbuşită peste linii înghite clipirea roşie a ultimului vagon ♣ Cristian Lisandru sursa foto – goodfon.ru

vara

vara plânge cu lacrimi tomnatice îşi prelinge tânguirea pe geamurile oraşului prins în mirări comune apoi înserează sub nori şi oftează câțiva porumbei călători îşi scutură amintiri înaripate în blocul de peste bulevard clipesc ochii unor destine luminate de lampadare nevăzute sau poate doar de gândurile unor locatari plictisiți de fenomene meteorologice neprevăzute vara aceasta … Mai mult vara

Gondolierii unei Veneţii fără apă (ipoteză poetică)

Suntem gondolieri fără gondolă, Nădăjduind iubiri răvăşitoare, În noi cresc patimi ademenitoare Şi-acorduri cu parfum de barcarolă. Regretele sunt diversificate, Iar vocea ne-am pierdut-o, de o vreme, Nu sunt manageri care să ne cheme Spre-a profita de vâslele uscate. Purtăm în suflet dorul de plutire Şi chiar plutim oniric, câteodată, Recuperând o barcă scufundată Din … Mai mult Gondolierii unei Veneţii fără apă (ipoteză poetică)

concluzie

pleoape închise în spatele lor acelaşi clovn râde plângând suflă în trompetă primeşte şuturi cu nemiluita circul fascinează de când lumea o viață fără clovni nu mai are niciun haz e searbădă ca o petrecere spartă către ziuă priviri circumspecte geamuri deschise zâmbete vinovate chiştoace cearcăne farfurii murdare altădată o s-o facem şi mai lată pleoape … Mai mult concluzie

împreună

vom reînvăța gustul trăirilor intense la începutul unei alte existențe îmbrățişați ascunşi într-o iluzie sau poate chiar într-o confuzie comună nici amintiri nu vom mai avea la ce bun toate acele întoarceri traumatizante către sincopele trecutului? vom reînvăța amândoi gustul începutului sub pâlpâirea unor alte stele obrajii tăi în palmele mele departe de îndoielile flămânde … Mai mult împreună