… de întrebări nu vom scăpa niciodată, e atâta adevăr în câteva cuvinte, atâta banalitate, totodată, ca o părere de rău survenită aiurea, imediat după ce ai împuns cu degetul arătător prima piesă din lungul şir al dominoului la care ai muncit ca un disperat doar pentru a te întreba – urmărind prăbuşirea liniară – de ce?…
♣ Cristian Lisandru
sursa foto – goodfon.ru
Cristian Lisandru 
https://i0.wp.com/fs71.trilulilu.ro/imgs/ticandru/o-saptamana-frumoasa-va-doresc-8_df8067b236cae1.jpg
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La fel! ☺☺☺
ApreciazăApreciază
https://2.bp.blogspot.com/-pfCH0NaUKKM/Vas-Y1wK4UI/AAAAAAAADRs/kbl6PyumGzw/s1600/20.gif
Întrebarea – și nu răspunsul – a ajuns să exprime curajul, simțul responsabilității, inteligența. Un copil care are pe lista zilnica cat mai putine „de ce :?:” cu siguranta nu o sa beneficieze de o inteligenta sclipitoare comparativ cu cel ce te asasineaza aproape…….Nu puțini sînt cei care împărtășesc faimoasa aserțiune a lui Voltaire: judecă un om mai degrabă după întrebările pe care e în stare să le pună decît după răspunsurile pe care e în stare să le dea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine spus-a Voltaire, până la urmă punctul de pornire rămâne întrebarea. ☺☺☺
ApreciazăApreciază
E nevoie și de întrebări. Mai ales dacă ne stă în obicei să căutăm și răspunsuri, iar apoi să le găsim. Îți doresc să găsești cât mai multe, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pădurea semnelor de întrebare este o provocare permanentă, de multe ori ne şi rătăcim, temporar… Da, la cât mai multe răspunsuri, Petru! Duminică frumoasă! 👍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Viaţa pare uneori un ocean de întrebări la care se mai adaugă un pârâu de răspunsuri, probabil este mai bine așa, decât un răspuns ascuţit, mai bine o întrebare în gol.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos spus, George, aşa este. Întrebările fac parte din fiecare zi a vieții noastre, chiar mă întreb ☺☺☺ uneori dacă ar putea exista ceva în lipsa semnelor de întrebare. Probabil nu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană