Bolnavi

Ca un bolnav ce ia medicamente
La oră fixă, amăgindu-și viața,
Îngurgităm pretenții insolente
Și ne rugăm să nu se rupă ața.

Ne bucurăm că s-a mai dus o oră,
Suntem extaziați, trăind vremelnic,
Ne amăgim prin sârbă și prin horă,
Apoi compunem încă un pomelnic.

Ne mai mirăm de una sau de alta,
De parcă nu am ști ce se întâmplă,
Spunându-ne că are pește balta
Sau că n-avem pistoalele la tâmplă.

Ne scrijelim pe frunți urări de bine
Și punem la păstrare invective,
Se scurg tristeți prin rădăcini latine
Când plângem cu pasive și active.

Debusolați, tot căutăm scăpare,
Spre patru zări ne ducem într-o grabă,
Un soft nebun de-o eră dă eroare
Pe-aceste plaiuri puse pe tarabă.

Suntem ai nimănui, precum se vede,
Incongruenți, dezamăgiți și mistici,
Ce viitor confuz ni se prevede
Atunci când facem parte din statistici.

Nici bancurile nu ne mai salvează
Și niciun medic nu ne dă motive,
Durerea-n noi se generalizează,
Iar patimile sunt definitive.

♣ Cristian Lisandru (2014)

sursa foto – goodfon.ru


18 gânduri despre “Bolnavi

  1. Dupa primele doua strofe…m-am repezit dupa acele cateva volume de versuri ale lui Adrian Paunescu pe care stiam precis ca le am in biblioteca . Am comparat topica , ritmul dar MAI ALES MESAJUL , si am ajuns la conculzia ca , s-ar putea sa dai lovitura Cristian Lisandru . Este posibil sa dai lovitura cu versurile dumitale { nu chiar cine vrea si nu vrea se prinde de figura ca… se aseamana cu ale altor inaintasi de-ai dumitale in ale scrierilor protestatare }deoarece , poezie d e dragoste…nu-s prea multi care sa s e omoare dupa ea insa poezia militanta , poezia politica , POEZIA PROTESTATARA au un viitor sigur caci daca : ” Atunci când facem parte din statistici./Și niciun medic nu ne dă motive,/Când plângem cu pasive și active./Și ne rugăm să nu se rupă ața.” insemneaza ca-i groasa treaba !!! ” Guvernele se schimba ca vor alte guverne /Esti parte din robia parintilor si sti /Ca pagubesti la bursa hotiilor eterne / Si asta-i mostenirea ce lasi si tu la fii /Bem apa de-ndurare toti din aceeasi cana / Ne mai uneste totusi conditia umana /Cand cel ce tace-i mare si cel ce-ntreaba mic / Nu mai exista oameni , exista indivizi / Cu viata stagiara prin morti definitive / Conditia umana asupra-ti poti s-o-nchizi /Apoi la primarie , notarul , un contabil / Si ceilalti se vor strange in jurul unui rom / Vor castiga doi metri d e bun mormant arabil / Si nici n-o s a le pese ca au pierdut un om / . Asta din final este , fireste a lui Paunescu caci…chiar n-am mai rezistat ! P.S. Sa nu te puna dracu ca , respectand niste cutume oarecare , sa incepi sa scri poezie patriotica caci , voi avea grije sa protestez atunci cand vor incerca rudele sa te cazeze pe ” Aleea Scriitorilor ” . RESPECT….MAESTRE !!!!!!!

    Apreciat de 1 persoană

    1. ☺☺☺👍 Recunosc că poezia lui Adrian Păunescu – Dumnezeu să îl odihnească -, în general, mi-a plăcut şi îmi place foarte mult, iar influențele păunesciene sunt evidente… Şi motivante. Deşi sunt foarte mulți care cred/spun/induc ideea că poezia militantă este desuetă. Eu sunt convins că NU. Versul de protest, alb sau cu rimă, are locul său pe care nu îl poate lua nimeni, indiferent de vremuri. Şi mai ales atunci când jungla cotidianului ne leagă prin lianele dezamăgirilor de tot felul. Vă mulțumesc. 👍 Îmi propun să mai ofer astfel de propuneri literare, sper să fie bine primite. Un fel de remember poetic al altor ani, semn clar că nu s-a schimbat nimic pe aceste meleaguri. 👍

      Apreciază

      1. O fi Pamntul cum o fi , si s-or naste tampiti la fiecare secunda insa, parca nu-mi vine a crede ca se vor naste suficienti , pentru a putea vreodata sa formeze o masa critica care sa poata impune aceasta idee , absolut imbecila . Poezia militanta { oricum s-a numit aceasta de-a lungul timpurilor } a existat d e la inceputurile lumii si va continua sa existe caci…oameni suntem si acesta este doar unul dintre mijloacele prin care ne aratam nemultumirile … fatza de conducatorii nostri pamanteni . ” Nici nu mai am cu ce sa lupt pe lume / Aproape gol e bratul meu acum , /Mai am o amintire si un nume /Si soarta bunului de larg consum . ” Chiar nu cred ca , prin disparitia lui Adrian Paunescu s-a incheiat pleiada poetilor militanti cel putin NU in Romania … dumneata esti dovada vie . Cu cititorii e mai greu …..MAI ALES IN ROMANIA .

        Apreciat de 1 persoană

        1. Da, să speram că acea masă critică nu se va forma niciodată, fiindcă nemulțumiri au fost şi vor mai fi. Or poemul de protest taie ca un brici, de multe ori. Numai cititori sa fie, asta este adevărat, România se poate „lauda”, trecând timpul, cu o scădere dramatică a numărului celor care răsfoiesc cărți. Se va ajunge într-un impas din care cu greu se va mai ieşi, dorința/setea de lectură au trecut în planul… x. Există, nu-i aşa?, alte priorități.

          Apreciază

  2. O stare de fapt atât de bine conturată în versuri, încât o simțim cum doare. Dar hai să credem că schimbările se fac prea încet pentru a le percepe în câteva generații. Sau poate n-am ajuns încă la faza în care se îmbunătățesc însușirile omenirii.
    Toată cinstea și aprecierea, Cristian! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      1. Dacă ne uităm în urmă cu un secol, văzând că parcă nimic nu s-a schimbat de atunci, previziunile pot fi mult mai sumbre.
        Dar avem datoria, aș spune, de a fi optimiști. Căci fără optimism nu ne-ar rămâne nicio alegere.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s