Călătoria (3)

Mai băuseră câte o ţuică, apoi scosese banii şi-i numărase.

– Atunci aşa să fie. Îl iau. Fără tocmeală… Moşule, vii cu mine sau rămâi aici? Dacă vii, nu mai există cale de-ntoarcere…

Ăia râseseră strâmb. Cum să vorbeşti cu un câine de parcă ar fi un om? Dar luaseră banii, îi ascunseseră în chimire şi îşi văzuseră de-ale lor.

Plecaseră împreună, în timp ce unul dintre ciobani se sprijinise în bâtă, clătinase din cap şi îi strigase cu jumătate de gură să fie sănătos. Un om şi un câine abia botezat cu un nume care avea să stârnească de fiecare dată zâmbete ironice. De ce îi spusese aşa nu putea să-şi explice. Aşa-i venise atunci când îl văzuse lângă picioarele sale. Dar cum în viaţă se amestecă destule întâmplări pe care nimeni nu le poate descoase pentru a vedea cu adevărat ce-i în căptuşeala lor, nici el nu încercase să-şi ofere un răspuns. Moşu’

Când picioarele ceruseră dreptul la odihnă, se opriseră pe malul unui pârâu, desfăcuse traista şi îl îmbiase cu o bucată de pâine. Animalul o hăpăise cu poftă, ca şi cum tocmai asta aşteptase de atâta vreme, apoi sărise în apă şi lipăise seva muntelui, lătrând ascuţit şi aruncându-i chemări provocatoare. Din ziua aceea nu se mai despărţiseră.

Într-o iarnă – Moşu’ crescuse, se împlinise, zbârlea o coamă ţepoasă atunci când se înfierbânta sau când adulmeca în aer mirosul pericolului – plecase să taie lemne în pădure, se lăsase dus de gânduri în timp ce lovea cu toporul în carnea unui trunchi bătrân, iar lama zburase dintr-o dată într-o parte, dornică de sânge, descriind un arc de cerc care se proptise dureros taman în piciorul stâng. Rămăsese acolo, întins pe zăpadă, iar câinele îi linsese piciorul, lătrând din când în când ca şi cum ar fi transmis un semnal către inima pădurii. Când fusese descoperit de pădurar nu putuse decât să îngaime că fără Moşu’ ar fi rămas în pădure, răpus încetul cu încetul de răsuflarea îngheţată a gerului.

Pădurarul îi bandajase piciorul lovit şi murmurase:

– De, omule, dacă nu era câinele ăsta tocmai la primăvară dădeam peste oscioarele tale. Cânta crivăţul la ele ca un lăutar. Soarta ţi l-a scos în drum, acu’ ai păcălit moartea, poţi să tragi şi un chef mare dacă te mai ţin curelele…

Întâmplarea zburase ca pasărea slobodă dincolo de marginile satului, purtată din gură în gură, aşa cum se întâmplă de fiecare dată, iar Moşu’ era privit cu alţi ochi chiar şi de aceia care nu puseseră niciodată prea mare preţ pe eventuala deşteptăciune a unui patruped. Câinele e bun să stea în lanţ şi să latre atunci când dau lupii sau hoţii, mormăiau clătinând din capete, dar ideea de felcer cu blană îi luase pe toţi prin surprindere, dezlegând limbile. Şi nici nu-şi puteau ascunde uimirea, chiar dacă trăgeau căciulile pe ochi şi trimiteau căutături piezişe înspre animal. Moşu’ pufnea, le auzea vorbele şi părea că le înţelege pe toate. Însă, dacă le înţelegea cumva, nu se supăra. Cu botul pe labe, îşi privea stăpânul în ochi şi ciulea urechile atunci când vreun sătean abţiguit ridica vocea şi suduia viaţa grea a amărăştenilor blestemaţi de ursitoare.

Iarna aceea îşi luase şi ea tălpăşiţa într-o bună zi, fără să facă mofturi. Doar plângea prin ţurţurii de la streşinile caselor, mânată din urmă de o primăvară cuprinsă de nerăbdare ca o fată încă nefrământată de mână de bărbat. Cel puţin aşa spusese al lu’ Stănoaie, aşezat în cur pe banca din faţa porţii, scărpinându-se în ceafă şi privind când la unul, când la altul.

Vasile Gheoarlă se întorcea fluierând de la magazinul sătesc, prinsese vorbele din zbor, îi scuipase înainte cuprins de nervi, iar el – de peste drum, urmărindu-i pe cei doi – îi auzise cuvintele pline de obidă:

– Da, bă, că pricepi tu cum stă treaba cu muierile aşa cum pricepe prostu’ de Nichipercea tabla înmulţirii. Tu singur ai fost de când te ştiu, ca un ciuline-n mijlocu’ câmpului, fără muiere şi fără carne fierbinte-n pat. Tot singur ai să crăpi, înrăit şi negru-n ceru’ gurii! Da-ţi arde să faci pă deşteptu’ când trece lumea pe uliţă cu treburi!

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru


22 de gânduri despre “Călătoria (3)

  1. Personalitatea lui Moșu’ și felul cum povestești diferitele ipostaze din viața lui mi-au răscolit și mie amintirile despre toți câinii îndrăgiți pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții. Iar atmosfera rurală, cu oameni hâtri și sfătoși, completează scenele de pe vremea când eram martor la astfel de dispute, pe o margine de bancă veche. Parcă nu m-aș mai trezi din această reverie! Mulțumiri și urări pentru mult spor în continuare, Cristian! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Suntem ataşați, de-a lungul timpului, de multe suflete pufoase. Ne iubesc necondiționat şi au nevoie decafecțiunea noastră. Şi nu le uităm niciodată, orice s-ar întâmpla.
      Sper să îți placă textul şi în continuare, Petru, zi cât mai bună îți doresc! 👍☺

      Apreciat de 1 persoană

  2. Viata si rostul ei intr-o minunata poveste scrisa de un mare talent. O saptamana plina de bucurii si muza sa va inspire ca povestea sa decurga lin cu frumos si bine mai ales despre minunatul Mos pe care-l ador doar cat il cunosc din poveste > ❤

    Apreciat de 1 persoană

      1. Bună să-ți fie inima, Cristian!
        Înțeleg că ai deja firul narativ dus departe, ceea ce nu-i rău, căci ai reușit deja să-ți inciți parte dintre cititorii tăi.
        Îți doresc o seară plăcută, mai ales că iată, ploaia a răcorit puțin aerul de afară!

        Apreciat de 1 persoană

          1. Bună dimineața, Cristian!
            Se pare că azi vom avea și noi o zi normală, cel puțin în ceea ce privește temperaturile. Pe aici s-a oprit ploaia, ba chiar aș spune că spre miazănoapte „cerul s-a mai luminat… a ploaie”, cum era zisa poetului Topârceanu.
            S ai o zi așa cum ți-o dorești, Cristiane! 🙂

            Apreciat de 1 persoană

  3. Cu certitudine, această poveste de viață îndeamnă nu numai la o lectură plăcută, ci scufundă cititorul într-o meditație profundă despre viață și rostul ei, despre sufletul pereche. Scrisă cu dibăcie, nu poate să nu impresioneze prin emotivitatea cu care este purtat firul narațiunii, prin comparații și descrieri neobișnuite, prin umorul fin, presărat pe alocuri, ce înviorează narațiunea, incitând curiozitatea cititorului. Vă mulțumesc mult! Inspirație și spor pentru continuare!

    Apreciat de 1 persoană

  4. „– Da, bă, că pricepi tu cum stă treaba cu muierile aşa cum pricepe prostu’ de Nichipercea tabla înmulţirii. Tu singur ai fost de când te ştiu, ca un ciuline-n mijlocu’ câmpului, fără muiere şi fără carne fierbinte-n pat. Tot singur ai să crăpi, înrăit şi negru-n ceru’ gurii! ” Oare nu toti santem mai mult sau mai putin la fel ca ala , precum niste ciulini in mijlocul campului … inraiti si negrii in cerul gurii ? Cateodata , ne gasim { asa ca dumneata 😉 } suflete pereche , de multe ori isi face pomana vreo femeie { precum vadana lu’ Ciripoi } sa ne insoteasca pe drumul vietii insa , de cele mai multe ori ramanem singuri precum i-a spus Vasile Gheoarla aluia . Considera-te un om fericit Cristian Lisandru pentru ca ti-ai gasit sufletul pereche sau…pentru ca te-a gasit ea pe dumneata . In alta ordine d e idei…merg la pariu ca ala nu va pleca din sat si nici pe caine nu-l va parasii caci…asta ar fi deasupra oricarei logici !!! O saptamana cat mai placuta-ti doresc , dumitale si doamnei dumitale respect !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Aveți fler – aş înclina să nu-l trimit nicăieri, ci doar – încercând să plece în lumea largă – să rememoreze diferite întâmplări rurale care să îl țină pe loc. Vom vedea pe parcurs, deocamdată a pornit-o cătinel, iar gândurile nu-i dau pace. Să ştiți că sufletele pereche se găsesc până la urmă, ceea ce nu poate fi decât reconfortant pentru ambele părți. 👍☺ Da, aşa suntem în multe momente ale vieții, precum ciulinii din mijlocul câmpului. Îmi aduc aminte cum îi tăiam cu o sabie de lemn, în copilărie, atunci când ajungeam pe la bunicii din partea tatei, Dumnezeu să-i odihnească şi pe ei, şi pe el. Mergeam cu vaca la islaz şi lăsam gândurile să zburde. Asta când nu mă duceam pe malul râului ca să pescuiesc bibani sau săbioare. ☺ Zi bună să aveți!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s