Mă voi întoarce peste două vieți
Să văd dacă mai sunteți în putere,
De mai loviți cu fruntea în pereți
Sau de mai consumați dispreț şi fiere.
Acum e un dezastru mondial,
Probabil că-l simțiți până în oase,
Şi bate-un vânt nebun, primordial,
Prin suflete, prin gânduri şi prin case.
Da. S-a mai scris despre nenorociri,
Nenorocirile ne guvernează
Şi izbucnesc conflicte între miri,
Şi-o dramă, zilnic, se reinventează.
Da. S-a mai scos un ordin dintr-un plic,
Câțiva au ridicat o baricadă,
S-a obținut chiar rating, din nimic,
Un alt bătrân s-a prăbuşit pe stradă.
Sunt revoluții, sunt transmisiuni,
Ce breaking news ne curge pe sub gene!
E iarăşi party-n casa de nebuni,
Noi țopăim şi-aprindem fumigene.
Se nasc copii doar pentru-a fi în trend,
Chiar mamele reneagă alăptarea,
Pe frunțile de tați stă scris „The end”,
Iar pe sub geamuri trece disperarea.
Ni se vorbeşte, zilnic, despre stres,
Reclamele ne rod, subliminale,
Dar subzistăm prin circ, dezinteres
Şi nesimțire-n faze terminale.
Da. Nu-i nimic, e Murphy în prim-plan,
Se poate şi mai rău, la o adică,
Trăim cuprinşi de chinuri, an de an,
Mințindu-ne că nu ne este frică.
Plătim tribut prostiei de a fi
Creduli cu acte-n regulă, fireşte,
Plantăm păduri de griji şi datorii
Şi-n noi doar resemnarea se dospeşte.
Mă voi întoarce peste două vieți
Să văd dacă mai sunteți în putere,
De mai loviți cu fruntea în pereți
Sau de mai consumați dispreț şi fiere.
♣ Cristian Lisandru (septembrie 2017)
sursa foto – goodfon.ru
Cristian Lisandru 
Îmi place, îmi place. Rânduri cu o forță și o expresivitate foarte mare. Deosebite lucrări aveți. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc pentru vizită şi lectură! 👍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Mă voi întoarce peste două vieți
Să văd dacă mai sunteți în putere,
De mai loviți cu fruntea în pereți
Sau de mai consumați dispreț şi fiere . ” Daca „te vei intoarce ” si peste douazeci de vieti …si tot asa ne vei gasi : Lovind cu fruntea in pereti / Si consumand dispretz si fiere sau , cum le spunea Brancusi neamurilor sale : „- V-am lasat saraci si prosti si va gasesc si mai saraci si mai prosti !” Nu-ti mai face iluzii stimabile caci , NOI SUNTEM ROMANI !!!!!!! 😡 😡 😡
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rezultă că perspectivele sunt sumbre din cale-afară, mai ales că, ținând cont- în primul rând – şi de ce spunea Brâncuşi, ne trăim disperarea cu o patimă demnă de o cauză mai bună… Habar n-am – o fi vorba despre blesteme ancestrale, despre ursitoare trezite cu fața la cearşaf sau, pur şi simplu, de incompetență, delăsare şi lene.
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ai revenit cu genul de versuri care parcă ne mai stropește cu câte o găleată de apă rece, trezindu-ne în caz că am alunecat într-un dolce far niente. E necesar să fim conștienți de realitate, chiar dacă percepem mult „dispreț și fiere”. Eu, în schimb, îți doresc să ai parte și de miere, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Răscolitoare versuri! Noi nu, nu vom mai fi în putere dar mi-e teamă că cei care vor fi vor purta urme adânci pe frunte şi pereţii vor fi scorojiţi de la atâta amar consumat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încă tragem cu dinții de ideea de bine à la long, însă aud din ce în ce mai multe voci care spun că e mult prea mare procentul dezamăgirilor din anii care au trecut şi trec. Cât despre viitor, poate nepoții nepoților. Măcar ei… ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, măcar ei…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasă poezia și puternic mesajul, puțini cei care-l recepționează și-i apreciază valoarea.
Însă mare lucru nu văd să se mai poată face în faza în care ne aflăm acum, căci zidurile ce-ar fi de trecut sunt prea înalte, prea groase și prea bine apărate din interior.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Au pus „nişte unii” piatră pe piatră şi durere pe durere. Liantul? Doar resemnarea. Nici eu nu văd limanul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
peste o viata, peste doua, peste noua de s-ar intoarce as incepe chiar si eu o noua viata…(am in casti Divertis si nu mai pot sa ma concentrez)…le amestec pe toate si care castiga si ma atinge cu talentul lui primeste premiu un zambet trist. sper ca dormiti…somn usor dragii mei!
ApreciazăApreciază
„Plătim tribut prostiei” nu doar două ci încă douăzeci de vieți de acum înainte, din păcate schimbarea nu se zărește la orizont. Atât de reale și dureroase versuri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Speranțele mai pot fi văzute, însă doar cu ajutorul unei lupe uriaşe… Din păcate. Mi-e teamă că aceia care ar putea să schimbe ceva în bine sunt traşi în marasmul cotidian de ceilalți.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cel care ar ieși acum în față cu propuneri de schimbare în bine, ar fi ca și cum s-ar așeza singur în fața unui pluton de execuție, fără ca cineva să-l fi acuzat, judecat sau condamnat la moarte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fireşte, Mugur, mai ales că schimbările în rău fac deja parte din viață noastră… Obişnuința, a doua natură. Ciudată simbioză.
ApreciazăApreciază
Răscolitor mesaj. Un semnal de alarmă foarte vibrant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că v-a plăcut. Alarma asta – mulți poeți au insistat şi insistă asupra ei – sună precum sirena lui Vasile Roaită, dar – precum în cazul respectiv – totu-i interpretabil. ☺ Iar timpul trece ca nebunul…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Peste două vieți? Fie nu vei avea la ce să te întorci, fie îți vei dori să nu te fi întors… Câtă realitate în câteva slove…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Păcat că nu o putem schimba prin vers. Am observat că baricadele nu ajută întotdeauna, tot timpul sunt unii mai iuți de mână care profită de neatenția altora şi se pun pe confiscat – idei, revoluții, vise…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă era o lume a oamenilor corecți, dreptatea nu-și mai avea savoarea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană