Călătoria (5)

Bărbatul se opri pentru câteva minute pe marginea drumului. Se aşeză turceşte, puse traista alături, apoi aprinse o ţigară şi pufăi alene în timp ce Moşu’ îl urmărea mirat, de parcă ar fi vrut cu tot dinadinsul să ştie cum de are timp de răgaz şi tutun un om hotărât să înceapă o asemenea călătorie. Un om sătul de el însuşi care lasă satul în urmă, vrea să se urce în tren şi să se ducă departe, cât mai departe, abandonându-şi până şi câinele credincios care i-a fost aproape fără să ceară altceva în afară de o bucată de pâine şi-o strachină cu apă.
Îi dădea târcoale, iar limba lungă îi atârna într-o parte.
– Ce-i, Moşule, ţi-e cald sub blană? Încă nu s-a înfoiat vipia, mai pe la amiază varsă cerul jăratic peste câmpuri. Să te tragi la umbră ca să nu te bată soarele-n cap. Dar ce-ţi spun eu ţie asta, m-am prostit de-a binelea… Nu mori tu, eşti sămânţă bună. Ehe, acu’ să te vadă ciobanii ăia de mi te-au dat, ar fi mirarea pe ei cât casa …
Pufăi din nou şi scrută cerul.
– Nu vrea să plouă, Moşule, nu vrea… O ploua pe la alţii, că doar n-au secat fântânile cerului. La unii plouă de le ia şi casele, la alţii nu dă nici cu picătura. Viaţă-i asta sau chin?
Câinele lătră scurt, în semn de aprobare, apoi se apropie şi-i păzi gândurile trezite din amorţeală…

*

Până să-şi ridice Vasile Gheoarlă pătulul se-ntâmplase însă altă dandana. Iar oamenii din sat avuseseră un nou prilej de a răsuci vorbe-n asfinţit şi de a încerca să descâlcească după ştiinţa fiecăruia iţele încurcate ale vieţii.
Tănase Liberare avea trei fete făcute cu două muieri şi o palmă de pământ în spatele casei. Se apucase de stupărit cu nişte ani în urmă, dar nici nu se îmbogăţise şi nici nu dăduse de fundul sacului.
Când îl vedea aplecat peste stupi, câte unul pus pe glume se sprijinea cu mâinile de gard şi îl întreba în zeflemea:
– Cum stai cu capitalismu’, Liberare?
– Nici prea-prea, nici foarte-foarte, răspundea Tănase, iar pe urmă arunca privirea peste cap, cu subînţeles, semn că ştia el ce ştia, dar erau ei proşti din născare şi n-aveau habar de nimic.
– Păi atunci m-am liniştit, Liberare, albine ca ale tale mai rar, fac numa’ miere capitalistă. O să te umpli de bani, mă!
Oamenii din sat îi ziceau aşa fiindcă la revoluţie se dusese val-vârtej peste şeful de post, spărsese uşa ăluia cu un topor, îi altoise doi pumni după ceafă şi strigase ca un apucat că a venit liberarea. Pe urmă înşfăcase steagul partidului, îi dăduse foc în uliţă şi umblase din poartă-n poartă chemându-i pe toţi să i se alăture.
– Liberarea, bă, hai c-a venit liberarea! Ieşiţi dracului din case, proştilor, acu’ e de noi, a venit şi vremea noastră!
Nu prea înţeleseseră ei atunci despre ce fel de liberare era vorba sau ce avea să însemne schimbarea macazului politic pentru viaţa lor simplă şi pornită cu opinteli către capitalismul pe care îl propovăduiau unii în Bucureşti, pe la televizoare sau prin gazetele care ajungeau în sat, dar porecla se lipise de fruntea lui Tănase ca şi cum ar fi fost unsă cu clei. Se pricopsise cu ea, dar nici că-i păsa atunci când era strigat astfel pe uliţă sau la cârciumă. Doar uneori cădea pe gânduri şi îi părea rău că nu se dusese şi el ca alţii în capitală pentru a lua certeficat de revol’ţionar.
Auzise de la unii mai iuţi de picior sau care se sloboziseră în scăldătoare că aveai avantaje şi că te puteai orienta mai bine decât ăi de n-aveau hârtia la mână. Dar el rămăsese doar cu liberarea pe care o propovăduise în acel decembrie călduţ, după ce arsese steagul partidului luat pe lopată, cu stupii şi cu porecla. Mai multe nu-i dăduse noul regim. Iar cu fostul şef de post se împăcase până la urmă, la ce bun să ţină supărare dacă erau din acelaşi sat? Doar pentru doi pumni şi câteva înjurături aruncate la mânie?
Într-o seară desfăcuseră o damigeană cu vin roşu, tăiaseră două găini, le fripseseră în tuci şi, spre dimineaţă, când începuseră să cânte cocoşii şi învineţea cerul deasupra pădurii, îi dăduseră dracului pe toţi, indiferent de partid, cu tot cu politica lor de curve şi cu mişmaşurile lor…

♣ Cristian Lisandru


10 gânduri despre “Călătoria (5)

  1. După părerea mea, călătoria a început, chiar dacă e vorba, deocamdată, de una în timp. E bine să știm și noi ce lasă sau ar putea să lase în urmă cei doi eroi îndrăgiți de noi, cititorii. Frumos povestit și de această dată, Cristian! Păi, cum altfel?! Mult spor și multe idei interesante în continuare! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Aşa este, călătoria este deja începută şi se desfăşoară mulțumitor, aş putea spune, Petru, chiar dacă unele amănunte maj pot fi adăugate/modificate la o citire ulterioară. Mă bucur că eşti în aceasta călătorie şi sper să nu te plictiseasca… Numai bine la început de săptămână îți doresc! ☺

      Apreciat de 1 persoană

  2. ” Moşu’ îl urmărea mirat, de parcă ar fi vrut cu tot dinadinsul să ştie cum de are timp de răgaz şi tutun un om hotărât să înceapă o asemenea călătorie. ” Nu mai pleaca asta ti-o spun eu fratioare ! Pai , daca-i ardea cu adevarat de duca , la ora asta ajungea { chiar daca mergea tarash } pana la …. Paris ! Si , te-ntreb eu , presupunand ca totusi va pleca dracului in cele din urma , inca n-a inteles prostu’ ca peste tot viata-i la fel pentru cei ca el ? ” Viaţă-i asta sau chin?” Mare lucru de nu-l vor gasi satenii , mort pe marginea vreunui santz . Astuia i-a fost scris sa moara acolo unde s-a nascut…ca si majoritatii dintre noi de altfel . Javra aia de apicultor , alde Liberare { mi-aminteste de Cocosila } , in ciuda faptului ca , pana la urma s-a ampacat cu FOSTUL sef de post , se vede si fara binoclu ca-i dus bine de tot cu nervii din cap . Spun ” fostul ” deoarece , dupa rahatul ala din decembrie ’89 , majoritatea sefilor de post , fie au fost schimbati din functii si evident mutati , fie si-au luat talpasitza singuri singurei altminteri , ce-a patimit ala de la Tanase , find considerata cel mult … o gluma de duminica caci , ma-ndoiesc d e faptul ca , Tanase ar fi avut curajul sa faca ce-a facut , in chiar 22 sau 23 iar pentru ca 22 a cazut intr-o vineri…. Las la o parte ca abia pe 25 l-au executat tovarasii pe alde Ceasca deci , revolutionarul din el s-a trezit abia pe 27-28 Decembrie sau…chiar dupa 1 Ianuarie si asta doar pentru ca avea inca mintile aiurite d e bautura caci…erau totusi sarbatorile atat de dragi romanilor , in special a alora de la tzara . Altminteri…merg la apriu ca n-ar fi avut suficient sange in instalatie sa faca ce-a facut . Oricum ar fi , Liberare se dovedeste a fi…un fel de Dragnea mai mititel . Iti dai seama , daca astuia i-ar fi dat prin mintea capului sa-si scoata ” certeficat de revol’ţionar” ce primar iesea dintr-asta , iti dai seama ca , n-aveau aia atata pamant in cadastrul comunei incat sa le-ajunga sa-i dea lui Liberare cat ar fi cerut ala in baza ” certificatului ” ? Mai sti , poate-l vedeam si ministru pe undeva…pe la Agricultura bunaoara…. ca pe Daia . Parerea mea e ca…javra de Liberare a aprins patulul lui Gheoarla insa nota bene : nu intentionat ci , datorita afumatoarei pentru stupi ! Gandeste-te doar la faptul ca , asta , alde Vasile Gheoarla isi avea patulul langa faneatza unde-si tinea si Tanasa Liberare stupii din care spera sa se pricopseasca , iar Liberare fiind …asa cum al stim ca e , ce mare lucru sa fi fost incat , sa-si uite afumatoarea nestinsa sau , vreun taciune s-o fi luat razna dus de vant !? Asta-i parerea mea si chiar nu te obliga nimeni s-o iei in consideratie caci….naratziunea curge, curge si tot curge , pana va ajunge sa faca o ” balta ” d e minim zece episoade . Ce pot sa-ti spun altceav stimate maeste decat : LA CAT MAI MULTE EPISOADE !!!!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Duminică frumoasă vă doresc!
      Încă nu e foarte clar câte episoade vor apărea în timpul acestei călătorii gândite printre personaje şi întâmplări, cu toate ale lor, de pe o zi pe alta.
      Ehe, in ceea ce priveşte piesa de teatru absurd din acel decembrie „de poveste” s-ar putea… povesti multe, am cunoscut şi eu destule „evenimente”, unele trăite pe la Mangalia, la marină, altele auzite din surse sigure ceva mai târziu. Unii nevinovați au stat prin bazine de înot, legați cu sârme la mâini, alții cu bube în cap spărgeau uşi în căutarea unor incomozi trecuți le liste negre de şobolanii Moscovei. Tot de-ale vieții, chiar că şeful ăla de post din text era mic copil, la o adică.
      Liberare ajungea sigur primar, asta-i drept, descurcăreți au fost şi mai sunt.
      Dacă ați citit şi azi cu plăcere atunci e de bine. Spor în toate!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s